Mai dă-mi Isuse...

Mai dă-mi Isuse...

Mai dă-mi Isuse pe pământ, din harul Tău să stau la cruce
Căci nu găsesc un loc mai sfânt, necazul meu, să pot aduce,
Să mă proștern cu umilință, și mă rog privind spre cer
Așa aș vrea ca să m-ajuti, până nu nu-i târziu și pier

Mai dă-mi o Doamne, har divin, s-aduc cântări, la porți deschise
Din tronul Tău ce izvorăsc, prin Duhul Tău, stau toate scrise
Să curgă râu de apă vie, de supt pragul casei Tale
Căci toate sunt din mâna Ta, curgând cu versuri, osanale

Mai adă Doamne clipe sfinte, ca să mai stau lângă izvor,
Acolo-n zorii dimineții unde necaz și grijuri pier,
Mai dă-mi din zilele senine, ce le păstrezi și-n dar le dai,
Ca să mă bucur de lucrarea, ce pentru toți copii ai

Mai dă-mi pe buze mulțumire, și pași s-alerg pe calea Ta
Căci toate vor rămâne scrise, și voi primi răsplata Ta,
Mai picură ca în vechime, din roua dimineții Tale
Să piară tot ce mă frământă, și mă ridică sus din vale

Mai dă-mi o Doamne, mângâiere și lacrimi multe pe obraz,
Să strig plângând de bucurie, că ai fost cu noi in greu necaz,
Căci am văzut la gura văii, când ai trecut, în susur blând,
Să pot să spun de bunătate, și să nu uit de ea, nicicând

Mai dă-mi speranță pe cărare, să nu mă clatin, să aștept,
Să îmi mai spui porunca vieții, după care sa mă-ndrept
Căci nădăjduiesc o Doamne, că nimic nu-i în zadar,
Dacă te-oi vedea odată... e Isuse, al Tău har
Amin

Floarea