Mă urc...

Mă urc...

Mă urc Doamne, cu gândul sus
Spre tronul Tău cel de domnie,
Spre sfânta-Ţi mare Împărăţie
Unde-al meu Domn Hristos Isus
Cu sângele-I prea sfânt S-a dus,
Să pregătească loc de veşnicie.

Mă urc Doamne, în sus în gând
Spre cerul Tău, cel prea sfinţit,
Acolo, unde Isus ne-a pregătit
Locuinţele dragi, rând pe rând,
După cum ne-a spus, afirmând
Şi-n viaţa aceasta ne-a făgăduit.

Mă urc Doamne, cu gândul sus
Spre scaunul sfânt de domnie,
Şi cat spre marea-Ţi veşnicie,
Spre lumile, ce-n ea Le-ai pus
De-a noastră minte mai presus
Dar cu gândirea ar vrea să ştie.

Flavius Laurian Duverna
24 septembrie 2014