Mă întorc...

Mă întorc...

Mă întorc pustiu de pe un drum
Împovărat de-o bogăție
Care stârpește tot ce-i bun
Și-o leapăd că-i blestemăție!

Sărac cu duhul de acum
Și bucuros de „sărăcie”
Îmi scutur aurul de scrum
Să-l investesc în veșnicie.

Mă scoate din lăuntrul meu
Promisiunea cea divină
Și sângele lui Dumnezeu
Ce m-a spălat de orice vină.

Mă înalț, mă înalț, mă înalț mereu
Spre clipa-n care-O să revină
Slăvitul Domn, Regele meu,
În slava Lui cea de lumină.

Privirea ațintită-mi țin
La infinita mea Comoară
Care-A schimbat al meu destin
Și-n har divin mă înfășoară.

Sărac cu duhul zbor ușor
Prin aurora bucuriei
Și Bogăția mea-i pe „Nor”
La „Poarta” vieții veșniciei.

28/11/2016*Ioan Hapca
(Zaragoza)