Mă apasă bătrânețea

Motto: Ps. 71/18: ""Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la
bătrânețea căruntă, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum
și puterea Ta neamului de oameni care va veni!"" Amin!

M-apasă bătrânețea din creștet până-n călcâie
Și nevăzutele poveri sunt tot mai grele,
Doar sufletul mi se îndârjește să rămâie
Copilul de la începutul existenței mele.

Vigoarea trupului - uitându-mă înapoi -
S-a împuținat mereu pe-al vieții drum...
E plin de râvnă duhul, și sufletu-i vioi -
Dar carnea e neputincioasă acum.

Însă nădejdea vie care îmi dă un rost
Și-mi dă tărie spre cer să mă avânt,
E dragostea lui Dumnezeu care mi-a fost
Turnată în inimă de Duhul Sfânt.

Să rămân în dragostea Lui, mi-este dorința,
Căci El a pus în mine gândul nemuririi...
Și tot prin dragoste lucrează și credința -
Iar prin credință am nădejdea mântuirii.

Chiar dacă anii care îi port acum în spate
Și-au pus amprenta - trupul istovindu-l,
De la calea cea dreaptă nu mă voi abate
Ci, Îi voi sluji lui Dumnezeu, slăvindu-L.

Cu frică și cutremur, păzi-voi legământul
De a-L urma în veci pe Domnul meu iubit
Și inima mi-o plec să împlinesc Cuvântul:
Pe Calea mântuirii să merg pân' la sfârșit.

Deși mă simt bătrân și obosit trupește
În duhul minții mă înnoiesc mereu -
Și sufletul, în Domnul, mi se înveselește
Că am rămas și sunt copil de Dumnezeu.
Amin! Alba Iulia 6 iulie 2021