M-am dus la Tine...

DESCURAJAT, M-AM DUS LA TINE

Descurajat, m-am dus la Tine
Și Tu, Isuse, m-ai schimbat
Eram cuprins de lungi suspine
Și nu puteam puteri obține
Dar leacul Tău m-a vindecat.

Văzut-ai fața-mi întristată
Dar zâmbetu-Ți sublim mi-a spus:
”A ta durere-ndelungată
Se va sfârși...și înc-odată
Vei ridica privirea-n Sus.”

Așa ai fost întotdeauna:
Pe-ai Tăi, cu drag, i-ai protejat,
Ai potolit, mereu, furtuna,
Mi-ai arătat unde-i cununa,
Din bezna grea m-ai ridicat.

Sunt copleșit de-atâta bine
Că, zilnic, văd cum mă conduci
Spre-acele zone mai senine
Să pot noi energii obține,
Să pot să-nfrunt niște năluci.

Degeaba merg la vreo persoană
Să-mi dea curajul necesar
Doar Tu îmi vindeci orice rană
Al tău Cuvânt îmi este hrană
Și-n timpul bun și-n timp precar.

Expert ești în încurajare
(Am constatat de la-nceput)
Răspunzi la orice întrebare,
Rămâi cu mine-n încercare
Și-n orice fapt neprevăzut.

Purta-voi pretutindeni știrea
Ce bun e-al Tău medicament
Și că împodobești trăirea
Cu tot ce poate da iubirea
În veacu-acesta decadent.

George Cornici/20 Aprilie, 2015