Lupul moralist

Lupul moralist

L-am văzut pe lupul moralist
Predicând la amvon,
Fiind chiar de necrezut,
Căci un astfel de "predicator",
De mult nu s-a mai văzut.

Cu păcătoşii era necruţător,
Predicând cu putere în auzul tuturor,
Că Legea morală nu s-a abrogat,
Şi-atâta timp cât va fi el în parohie,
Nicio derogare de la litera Legii să nu fie!

Spunea că unde nu-i Lege acolo-i tocmeală,
Că aşa nu se mai poate,
Că aceea nu-i biserică şi nici societate,
Ce nu respectă Sfânta Carte,
Unde fiecare face doar ce-i convine,
Şi cum îi vine mai bine.

Gata cu furtişagurile,cu bârfa şi cu minciuna,
Să le părăsim pentru totdeauna,
Cât despre a şaptea poruncă dumnezeiască,
Aşa un păcat să nu se mai pomenească.

La ucidere,nici să nu ne gândim,
Nici măcar cu privirea să nu ne rănim,
Iar de la aproapele nimic să nu mai poftim,
Căci tocmai în poftă păcatul îşi are izvorul,
Cita a zecea poruncă,"predicatorul"!

Se mirau toţi ascultătorii,
Căci nu s-a mai pomenit
Ca un lup să se pocăiască,
Şi să vorbească cu-atâta pasiune,
Despre Legea dumnezeiască!

De zis le zicea bine de tot,
Dar pravila-i sta cam strâmb în gheare,
Căci avea şi dumnealui păcatele sale,
Pe care le cultiva cu mare plăcere,
Căci Legea e lege doar pentru supuşi,
Iar moraliştii ar fi din oficiu excluşi!

Ce trist e când "moralistul" e mort după jupâniţe,
Iar noaptea e la mâncat de oiţe,
Când pe supuşii săi îi jupoaie,
Înseamnă că "moralistul" e lup,
Imbrăcat în piele de oaie!

Cornel Jigău
22.03.2015