Lupta cea mare

Lupta cea mare

Invidia, Prostia şi Mândria,
Trainică prietenie au legat,
Şi Adevărului război au declarat,
Iar ca să le fie drumul mult mai uşor,
Au atras şi Minciuna de partea lor.

Minciuna a răspuns invitaţiei cu mare plăcere,
Căci Adevărul întotdeauna o umilea,
Deoarece Dreptatea era întotdeauna de partea Sa,
Dar picioarele Minciunii, fiind scurte de tot,
Băteau pasul mai mult pe loc.

Văzând ele că nu au şanse de biruinţă,
Au atras şi Nedreptatea în alianţă,
Să le scoată cumva la liman,
Astfel că Adevărul mai avea un duşman.

Au încercat ele să inventeze
O strategie ingenioasă
Să prindă Adevărul în plasă,
Dar Adevărul de fiecare dată scăpa,
Şi printre degete le aluneca!

Atunci Minciuna a propus
Să condamne Adevărul la moarte,
Căci a convieţui cu El nu se poate,
Şi-a zis oamenilor să-L omoare ei,
Deoarece ele erau doar nişte idei!

Iar oamenii iubind mai mult
Minciuna şi Nedreptatea, au acceptat,
Şi pe Adevăr L-au crucificat,
Se părea chiar că au biruit,
Când pe Adevăr L-au răstignit!

Doar două zile s-au bucurat,
Căci a treia zi Adevărul a înviat,
Iar Adevărul stă şi azi în picioare,
Căci a biruit în lupta cea mare!

5.12.2013
Cornel Jigău