Lacrimile

1. Lacrimile sunt dovada frumuseții sufletești,
pe măsura lor s-arată ce curat și ce bun ești...
Cel ce poate lângă tine vărsa lacrimi fericit
îți e fratele și soțul și prietenul iubit.

2. Lacrimile sunt mijlocul ce te-nșeală cel mai rar,
dar când ești mințit de ele, ești mințit cel mai amar.

3. Noi vom înălța spre ceruri veșnic binecuvântare
pentru ceea ce ne-aduce ușurarea cea mai mare
și-asta ne-o aduce plânsul, lacrimile liniștite:
și durerea și iubirea, ni-s prin ele fericite...

4. Unde-i lacrima curată multă dragoste și-ascunde,
rugăciunii-nlăcrimate totdeauna se răspunde.

5. Nu e binecuvântare - ca și lacrima curată
când ți-e inima zdrobită și iubirea-mpovărată,
nu-i balsam ca să-ți aline rana tainică ce doare ca și lacrimile mamei și soției iubitoare...

6. Orice pată dureroasă, orice rană vinovată,
se alină când o spală prima lacrimă curată.

7. Lacrima-i un dar din ceruri pentru inimile bune,
- ce putere și căldură-s lacrimile-n rugăciune...
Ce lumină și tărie-i lacrima-n mărturisire
și ce dulci și fericite-s lacrimile din iubire.

8. Fără lacrimi ce-ar fi oare viața în această lume? ...
Decât chin și grozăvie și-o povară fără nume!

9. Vai de cel ce n-are lacrimi
când se roagă sau când cântă,
prea adesea multe-ascunsuri înăuntru-i se frământă...
De-acel ce nu poate plânge când se roagă sau vorbește,
fiul meu, întotdeauna tu mai bine te ferește.

10. Dar ai grijă și în lacrimi că sunt mulți înșelători
care știu ce preț au ele
și ne mint adeseori.

11. Dacă vrei să știi ce-i omul mai adânc și mai pătruns,
mergi și dincolo de lacrimi pân-la duhul lui ascuns,
cercetează-l din cuvinte și din ochi ce are-n el
și-atunci sigur vei alege pe cel bun de cel mișel.

12. Dar și darul de-a cunoaște duhurile-i dar de Sus
și-l primește cel ce umblă în credință mai supus.

13. Fiul lacrimilor mele, eu pe tot ce-ți scriu și-ți las,
câte-o lacrimă, ori dulce, ori amară mi-a rămas,
cum și mie pe-a lui scrieri mi-a dat naintașul meu,
- fă și tu la fel în urmă - și vei fi cinstit mereu.

14. Nu-i sărut mai sfânt pe lume, mai frumos și strălucit
ca acela ce pe lacrimi se așează liniștit.

15. Binecuvântate lacrimi, - n-am alt dar mai scump ca voi,
toate-mi sunteți dragi și sfinte,
chiar și cele din noroi...
Vă las, lacrimile mele, tot fiorul cel duios,
fiului iubirii mele, semnul vostru mai frumos.