La Marea Tiberiadei

La Marea Tiberiadei
Ioan cap. 21:1-14


Se pregăteau să pescuiască
Petru cu Toma, au hotărât
Mrejele să le pregatească
Natanael, i-a însoţit

Şi alţi doi ucenici erau
Care, pe ei îi însoţea
Și mrejele le pregăteau
O noapte lungă-i aştepta

Ei, mrejele le-au aruncat
Dar iată noaptea a trecut
Dar când le-au scos au observat
Erau goale, ca la început

Pește, în mreje n-au găsit
Pescarii toţi s-au întristat
Au alergat, au obosit,
Degeaba, de veghe au stat

Un om, pe ţărm îi aştepta
Pe care nu L-au cunoscut
Cu ei în vorba a intrat
Puţină hrană, le-a cerut

Dar ei nimica nu aveau
Străinului, să-I dăruiască
Unul la altul se uitau
Şi-au început să Îi vorbească

Căci, nimic nu au pescuit
Degeaba, o noapte au stat
Ei, nici un peşte n-au găsit
Acest eşec i-a supărat

Omul, cu milă îi priveşte
O, cât de mult El Îi iubea!
Să arunce mreaja-i sfătuieşte
În partea dreaptă, ca să stea

La dreapta corabiei lasă
Multe mreje de pescuit
Aruncă plasă după plasă
Aşa, cum omul le-a vorbit

Mrejele iute s-au umplut
Şi peşte mult, s-a adunat
Nu mai era ca l-a început
Când toată noaptea au aşteptat

Ca să le scoată au hotărât
Căci erau pline, încărcate,
Puterile și le-au unit
Erau pline, cum nu se poate

Căci o minune s-a întâmplat
Un ucenic atunci a spus
Minunea ce s-a arătat
Era făcută de Isus

Căci omul care i-a îndemnat
Din nou, ca ei să pescuiască
E Domnul cel adevarat
Doar El, poate să înfăptuiască

Minuni, ce nu s-au mai văzut
Dar care ei le-au mai trăit
La fel şi ceilalţi au crezut
Căci Domnul, la ei a venit

Dar Simon Petru, s-a speriat
Şi hainele pe el şi-a pus
Căci atunci era dezbrăcat
Şi-n faţa lui, stătea Isus

În mare, apoi s-a aruncat
Iar ceilalţi corabia au tras
Şi mrejele le-au descărcat
Şi cu toţi pe ţărm au rămas

Grătare, cărbuni, erau puşi
Omul, pe mal a pregătit
Şi câţiva peşti au fost aduşi
Chiar şi cu pâine, i-a servit

I-a îndemnat să se aşeze
Apoi, pâinea le-a împărţit
Cu toţii, să se ospăteze
Bucăţi de peşte au primit

Ei, au mâncat, s-au săturat
Mâncare, era îndeajuns
Dar niciunul n-a cutezat
Vreo întrebare, să fii pus

Ei, au văzut că Îi serveşte
Cu atât de multă dăruire
Căci le-a dat pâine, le-a dat peşte
Şi era plin de mulţumire

Ştiau că-i Domnul lor iubit
Ce a murit, şi-a înviat,
Din nou în cale le-a ieşit
Şi tare mult s-au bucurat

A treia oară L-au văzut
De când din morţi a înviat
Căci minuni multe a făcut
Din nou, în faţa lor a stat.

Amin

Câmpia Turzii, 2 mai 2014