La Dragostea...

La Dragostea...

La Dragostea ce-a răsărit
Prin planul cel de mântuire
Atunci când omul a greşit,
S-a bucurat când a privit
Prea sfânta Ei neprihănire.

S-a bucurat, c-a fost găsit
Mijlocul cel pentru salvare;
Prin sânge Jertfa i-a vorbit,
Că-n Ea poate fi-ndreptăţit
Şi ispăşit de condamnare.

Şi astfel, prin făgăduinţă
S-a distanţat de Raiul sfânt,
Şi-a aşteptat prin credinţă
Să vadă scumpa biruinţă
Cum s-o-mplini pe pământ.

Patruzeci de veacuri, toate,
Trecut-au până la-mplinirea
Făgăduinţei, - ce-aşteptate
Venea din vremi depărtate,
Vestind la cruce mântuirea.

Calvarul Dragostea a-ntărit
Să poarte-n susur suferinţa
Răbdând tacit pân' la sfârşit,
Când şarpele a fost zdrobit
Îndeplinind, astfel sentinţa.

Prin Jertfa crucii-a cimentat
Povestea marei confruntări,
Demonstrând că s-a-ncheiat
Când Mielu-a fost înjughiat
Şi dusă vestea, -n patru zări.

Flavius Laurian Duverna
15 septembrie 2011