Judecata

1. Judecata e urmarea capătului omenirii,
trebuie să vină-odată Ziua Mare-a Răsplătirii,
dacă n-ar veni, un haos s-ar produce-n toate cele,
ar fi și cu cele bune tot la fel cu cele rele.

2. Judecata totdeauna e-un cuvânt înfricoșat,
pentru-acela ce se simte păcătos și vinovat.

3. Judecata, nu se poate să nu vină ea odată,
altfel n-ar avea nici bine
și nici rău nici o răsplată,
altfel ar avea și dreptul și nedreptu-aceiași soarte,
nici osândă, nici răsplată,
- nici viață și nici moarte.

4. Ar dori nelegiuiții să nu fie Judecată
însă este, este, este...
- Vor vedea-o toți odată.

5. Se va face Judecata, în curând și cu dreptate,
nici o faptă nu rămâne,
cunoscute-s toate-toate,
toate cele ce-s ascunse,
toate cele ce-s văzute,
ale fiecui în parte vor fi-atunci prin ea trecute.

6. Toți vom sta la judecată
vii și morți - din lumea toată,
cum e fapta fiecui,
va fi și răsplata lui.

7. Nu numai în clipa morții este judecat oricare
când se duc cei buni în slavă,
iar cei răi merg în pierzare,
va mai fi o Judecată, - cea de la sfârșit - și toate
numai după asta fi-vor răsplătite cu dreptate.

8. Nu mor faptele cu omul,
nici ce-a spus și nici ce-a scris,
ele duc pe mulți în urmă, ori spre cer ori spre abis.

9. Trebuie să fie-odată Judecata de Apoi
pentru faptele rămase de la moarte după noi,
și atunci o să se vadă, după tot ce-am făptuit
pe câți oameni dintre-ai noștri i-am pierdut
sau mântuit.

10. Trebuie să-nvie-o mamă, ca să vadă ce-au făcut
fiii ei și toți urmașii, buni sau răi,
- cum i-a crescut.

11. Trebuie să-nvie-odată toți cei care-au scris sau spus
ca să-și vadă pân-la capăt tot cuvântul ce-a adus,
ce rod le-a adus lucrarea în cei care i-au urmat,
numai astfel o să vadă omul cât e vinovat.

12. Toți cei ce-au căzut din cauza unui scriitor murdar,
blestemându-l îi vor cere blestemul
în iad și-n jar.

13. Toți cei ce-au ajuns în flăcări
crescuți rău de-ai lor părinți,
îi vor blestema cu lacrimi nesfârșite și fierbinți,
toți cei ce-au ajuns din vina unor frați înșelători
se vor blestema-n vecie cu ai lor sfătuitori.

14. Cei care-au ajuns în ceruri îndrumați de-un frate sfânt
îi vor cere-n veci răsplata cu cel mai frumos cuvânt.

15. Trebuie să-nvie-odată și părintele iubit,
ca să vadă-a lui lucrare câte mii a mântuit,
să ne fericim în urmă el și noi câți i-am urmat,
o, urmașul meu, cu drepții să fii și tu numărat.