Iubirea veşnic, ziditoare

Iubirea veşnic, ziditoare

Iubirea veşnic, ziditoare
Ne-a arătat sus la Calvar,
Că pentru Ea, nu e hotar
În planul sfânt de salvare
Pentru a lumii, reaşezare.

S-a dăruit Însuşi pe Sine
Ca pacea în al vieţii mers,
Să dăinuiască-n Univers
Prin libertatea, la oricine,
De rânduielile cele divine.

S-a dăruit spre a convinge,
Ce caracter are Iubirea,
Principiul fiind: fericirea!
Principiu, ce nu se stinge
Şi-n dragoste, se distinge,

Astfel, lumile nenumărate
Să-l studieze şi cunoască
Cum la forma omenească,
S-a ataşat ducând în spate
Povara lumii, prin păcate.

Ştiinţa aceasta, a salvării
De la dezastrul prin păcat,
Care din cer s-a pronunţat
Pe faza luptei schimbării,
În alt cadru-al guvernării,

Va fi-o ştiinţă, a cercetării
Prin marile sale mistere,
Şi multe minţi o vor cere
De-a studia taina-ntrupării,
Prin planul răscumpărării.

Flavius Laurian Duverna
31 martie 2013