Iubirea Lui

IUBIREA LUI



*****

Slăvitul Iehova, Cel plin de pace şi dătător de pace,
Păzeşte să ţin calea dreaptă şi drumu-mi luminează.
Pentru o clipă uneori mă-ntristează, căci vrea a face
Din mine-un mădular purificat, cu o minte trează.

Iubirea Lui dă puls sufletului meu, îl înviorează,
Mă conduce la ape de odihnă, îmi ia povara grea,
Minunatul Stăpân al Universului, mereu veghează,
Sub făgăduinţa Sa, paharul îndurărilor să-mi dea.

Cu vocea Lui sublimă şi caldă, întăreşte inima,
Nu voi duce, niciodată lipsă, de a Lui povaţă,
Viaţa mea-ntreagă, Cuvântul Lui mă va lumina
Şi-n orice-ncercare cu toată dragostea mă-nvaţă.

Toiagul şi nuiaua spre-ndreptare mângâie blajin,
Îmi alină orice durere, potoleşte al meu suspin.
Să mă scoată din neorânduială şi-al beznei chin,
Cu a Lui mustrare mă-ndreaptă spre cerul divin,

În vremii de furtuni mari, cu El nu sunt înfrântă,
E cu mine în orice durere adâncă, chiar şi atunci
Când valurile mari, aduse de vânt, mă-nfruntă,
Şi lovesc defăimările dinspre negrele spelunci.

Creşte credinţa, cu valuri grele ce vin peste mine
Şi a ochilor mei, lacrimi obrazul mi-l brăzdează.
El ştie cât să lase valurile să nu cad, mă ţină bine,
Să nu mă clatine furtuna, cu putere mă-nviorează.

Cu puterea ce mi-o dă, pot orice furtună să-nfrunt,
Îmi măreşte credinţa, cât să pot muta chiar munţi.
Lupta cea mai grea-i cu firea, cu ea mă confrunt,
Eul, uneori pune piedici, răzbesc cu paşi mărunţi.

Am biruinţă şi pace, atunci când las pe Hristos
Să-mi conducă El viaţa şi la ascultare grăbesc.
Nici o umbră de-ngrijorare nu-mi este de folos,
Ascultând de Isus, calea spre cer n-o rătăcesc.

Iubirea Lui mă ocroteşte şi-n bunătate mă conduce,
Spre o Împărăţie veşnică, unde Calea Lui duce.
Deşi calea e îngustă şi pare greu mersul, greu nu-i,
De dau libertate în tot ce vrea cu mine, Domnului.

Amin