Iubirea care m-a salvat

Iubirea care m-a salvat


Te-am cunoscut demult, în tinerețe
Și îmi plăcea mereu să Te-ntâlnesc
Dar tot am amânat, la bătrânețe,
Atuncea doar voiam să Te slujesc

Eram mai liber, aveam timp mai mult,
Nu eram conștient că s-ar putea...
(Și nu-mi plăcea de nimenea s-ascult)
Că viața, mi s-ar putea termina

Căci nu mai era loc de amânare
Când de-a mea mântuire se vorbea
Iar viața mea, mergea înspre pierzare
Ea, zi de zi, păcate aduna

Așa e viața cu multe probleme
Ele în cale-mi apăreau mereu
Nici n-apucam de ele a mă teme
Credeam că toate le rezolv doar eu

Și încercam prin propria-mi putere,
Să ies doar singur, din acest hățis
Chiar de simțeam rușine sau durere
Nu vedeam cursa, ce Satan mi-a-ntins

Nu Te aveam cu mine-ntotdeauna
Nici în credință, nu nădăjduiam
Nu mă gândeam că pot primi cununa;
De acest trofeu, eu prea puțin știam

Dar timpul a trecut și-am înțeles
Că Tu ești tot, ești existența mea
Din colbul lumii rele m-ai cules
Căci viața mea în ochii Tăi conta

M-ai cizelat, mi-ai dat înțelepciune
Și ai schimbat indiferența mea
Putere ca să lupt mi-ai dat, pot spune,
Și-ai alinat rana ce mă durea

Acum eram cu totul liniștit
Te aveam pe Tine, restul nu conta
Și mă simțeam puternic, fericit
Iar inima de Duh mi se umplea

Ca un pahar ce stă să se reverse
Din abundență, Duhul mă umplea
Și-a început de cei din jur să-mi pese
Doream să simtă fericirea mea

În Duh și adevăr ca să trăiască
Să aibe binecuvântarea Ta
Pe stâncă, viața lor să-și construiască
Tu scutul lor să fii, dea pururea

Nu Te-aș lăsa, de lumea mi s-ar da
În inimă Te am, și-s mulțumit
Te prețuiesc, azi ești comoara mea
Sunt fericit, că și eu Te-am primit

Iubirea Ta cea mare m-a salvat
Când, mâna Ta cea bună mi-ai întins
Din focul veșnic viața mi-ai scăpat
Și Duhul Tău de pace, m-a cuprins

Voi câștiga cununa mult râvnită
Cea care pentru mine o pregătești
Am să ajung în țara mult dorită
Tu ești cu mine, știu că mă iubești.

Amin

Câmpia Turzii, 11 septembrie 2013