Iubirea...

Iubirea, mintea mea o măsoară
În limitele mele de gândire...
Ea este ca o catedrală
Cu clopote ce sună "Luați-mă şi pe mine!"

Iubirea e un ocean bogat
De dăruire şi jertfire,
E ca un castel smaraldat,
Cu pietre scumpe în zidire.

Iubirea e ca o cascadă
Ce inimi vrea să le ude;
Urcați-vă pe baricadă
Şi ea cu drag o să vă inunde!

Iubirea e un cer de stele
Ce luminează inima pustie,
E-un soare ce se amestecă-ntre ele
Formând o incandescenţă vie.

Iubirea e pentru cel doritor
Ce vrea din plin să o iubească,
Ea dă speranță tuturor
Şi inimi vrea să-nveselească.

Iubirea e ca un curcubeu,
Te urcă sus la Dumnezeu
Şi te face să înfloreşti
Sus, pe plaiurile cereşti.

Iubirea e Însuşi Domnul Isus
Ce viața veşnică a adus
Şi vrea să o trăieşti deplin
Până vei trece de cerul senin.


Amin.

Veronica Bobu, 28 ianuarie 2017- Londra