Iubire, suflet de flori rare

Când m-ai străpuns Iubire sfântă,
Mi s-a cutremurat țărâna,
De-atunci geamătul meu Îți cântă,
Îți cânt prin toate-ntotdeauna.

M-ai înfășat în Cer albastru,
Și-acolo unde nori plutiră,
Din Raze calde, de sfânt Astru,
Mi-ai dăruit noi corzi de liră.

M-ai împânzit indestructibil,
Să fiu prin Tine piatra vie,
Dintr-un sărman, în rang de nobil
Intru-n a Ta Împărăție.

Acolo, în Golgota, mai clar
Ți-am înțeles dumnezeirea,
Când mântuiseși un tâlhar,
Cu el Ți-ai început zidirea.

Astăzi sunt frate cu tâlharul
Căci Tu Iubire ne-ai plinit,
Stropit cu Sânge ni-e altarul,
Sub cruce, în Golgota zidit.

Pe unde treci Iubire dragă,
În urma Ta țâșnesc izvoare
Și armoniile se leagă
În splendori nepieritoare.

Te înalță-n limbi de foc, rămâi!
Comoara sufletului meu,
Aceeași Dragoste dintâi,
Sfânt picur, dar din Dumnezeu.

Iubire, suflet de flori rare,
Astăzi chiar cei aleși Te lasă
Căci este-aproape ziua-n care
Să Te ridici la Cer, Mireasă.

Amin!



.