text Poezii crestine

Iona

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Cornel Jigau
Iona

Iona, un profet de Dumnezeu neascultător
Şi de oameni neiubitor,
A fost trimis la Ninive,
Cetatea cea mare,
Cu cea mai solemnă avertizare,
Căci răutatea ei era foarte mare!

Dar el, de faţa Domnului a fugit,
Căci era un om nepocăit,
Pe-o corabie s-a îmbarcat,
Şi la Tars a plecat,
Fiind pe Dumnezeu supărat,
Căci ştia că Dumnezeu se va răzgândi,
Şi nu o va nimici.

Ştia că este un Dumnezeu iubitor,
Şi îndelung răbdător,
Plin de bunătate şi iertător,
Astfel că dorea, mai bine să moară
Şi cetatea neavertizată să piară!

Era, ca şi noi, un om egoist şi răutăcios,
Necunoscător de Hristos,
Dar, totuşi, Dumnezeu nu l-a lepădat,
Şi printr-o furtună cu el a lucrat.

Chiar şi păgânii de pe corabie s-au mirat,
Că de Dumnezeul său n-a ascultat,
Rămânând la fel de hotărât în încăpăţânare,
Chiar şi-atunci când a fost aruncat în mare!

Talazurile mării l-au înghiţit
Şi se părea că misiunea lui s-a sfârşit,
Dar un peşte uriaş l-a înghiţit,
Căci Domnul l-a trimis să-l salveze,
Pe profetul nepocăit!

Din pântecele chitului se ruga,
Căci îşi iubea atât de mult viaţa sa,
Iar Dumnezeu i-a acceptat pocăinţa pe jumătate,
Ca să salveze o mare cetate!

Ce Dumnezeu bun şi iubitor,
Ce Părinte îndelung răbdător,
Care l-a iertat pe profetul împotrivitor,
Iar peştele pe mal l-a aruncat,
Căci Domnul poruncă i-a dat!

Iona a pătruns în cetatea cea mare
Şi a rostit cea mai solemnă avertizare:
"Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi nimicit",
Iar ninivenii au crezut şi s-au pocăit,
Chiar împăratul s-a îmbrăcat în sac şi cenuşă şi s-a umilit
Şi a poruncit ca toţi oamenii şi dobitoacele să postească
Şi să ceară îndurarea cerească!

Iar Dumnezeul din ceruri i-a ascultat,
Şi pe niniveni i-a iertat,
Dar Iona pe Dumnezeu s-a supărat,
Că pe niniveni nu i-a nimicit,
Şi cuvântul său nu s-a împlinit!

Ce trist, e că Iona s-a pocăit doar pe jumătate,
Iar oamenii păgâni din cetate,
Ne-au dat o lecţie de pocăinţă,
Să ne fie de referinţă!

06.08.2014
Cornel Jigău

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>