Întristarea-i cu folos

2 Corinteni 7:10-11

Întristarea-i cu folos
Când aduce pocăință.
Când nu te trage în jos,
Te ridică-nspre Hristos
Și-ți aduce biruință.

Astfel de-ntristări când ai
După voia Celui Sfânt
În păcat tu nu mai stai,
Mergi pe cale către rai,
Te zidește-al Său Cuvânt.

Nu te mai frămânți în fire,
Ci te-apropii de Scriptură,
Te-ntărești în mântuire,
Cugeți la a Lui venire
Și te curățești de ură.

Intri într-o pregătire
Pentru a te-ntâlni cu Domnul.
Nu mai stai în ațipire
Când e-aproape-a Lui venire,
Ci te-nviorezi prin Duhul.

Te-ntristezi că nu ești sfânt
Și că n-ai vegheat de-ajuns,
N-ai flămânzit după Cuvânt
Prea legat de-acest pământ,
Când de Duhul ești pătruns.

Ești cuprins adânc de frica
De-a nu întrista pe Domnul.
Te grăbești ca și furnica
Și cât ține ziulica
Către cer te duce dorul.

Cu dorință arzătoare
Stăruind vei înțelege
Că viața-i trecătoare,
Se usucă ca o floare.
Ce-ai semănat vei și culege.

Dar cu o dorință aprinsă
Și cu o râvnă potrivită
Lupta poate fi ne-nvinsă
Când ții legătura strânsă
Cu Scriptura sfântă, scrisă.

Când ai cugetul curat
Și conștiința nu te-apasă,
Ai somn liniștit în pat,
Te luminează Cel Preaînalt
Și-ți dă binecuvântare-n casă.

Întristarea lumii te doboară,
Îți robește duhul minții,
Te apasă, te coboară,
Te copleșește cu boală
Și n-ai părtășii cu sfinții.

Ea îți fură timpul tău
Și îl pierzi fără folos.
Cugetând la Dumnezeu,
Poți să-l birui pe cel rău
Și să te-apropii de Hristos.

Doamne, întristarea Ta
Să-mi învăluie simțirea,
Calea să-mi pot îndrepta
Și pururi mă voi bucura,
Că Tu îmi ești Iubirea!
Amin.
(Joi, 26 octombrie 2023)