text Poezii crestine

Între întuneric și lumină

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Toma Coca
Între întuneric și lumină

Trăiesc între întuneric și lumină,
Nădejdea de multe ori mi se destramă,
Gânduri triste în ecou se repetă,
Tăcerile speriate mă cheamă,
Lumea îmi arată chipul de fiară,
Colții de hulă pătrund și mușcă,
Credința, tăria, s-au încleștat,
Cuvântul - mântuirea - stă sigilat...
Coboară Isus, lumina aprinde,
Veștile fac sufletul să plângă...

Necredința multora, pământul a legat...
Un frig, o răceală, peste credință s-a lăsat,
Biserici ard în flăcări, creștinii în prigoană,
Multă tristețe, jale, hrana e amară...
Oare, unde să alergăm în lumea aceasta largă,
Să găsim un loc bun sau o cruce mai ușoară?
Am plecat pe cale, în primăvară - bun început,
Azi sunt în apus, la un pas de sfârșit.
Pământul s-a îmbrăcat în Apocalipsă,
Ziua s-a întunecat, lumina e ascunsă,
Nori se petrec, în umbră stau stelele,
Noi așteptăm zorii cu pace, liniște.

S-a dezgolit urâciunea, a împânzit pământul,
Sub tăcere vor să pună credința și cuvântul.
Cu puținii talanți ce ni i-ai dat Isus,
Am lucrat, i-am înmulțit, rod bun am cules
Cu greu... aici suntem străini, fără de țară,
Plângând, privim cerul, a noastră casă.
Arde în noi dorul de Marea întâlnire,
De Paradisul plin de pace, soare, liniște.
Grăbește Doamne, ziua revederii,
Cu îngeri în ceruri să-Ți cântăm mulțumiri.
Ne este dor de țara promisă prin Cuvânt,
De harul Tău, de lumină, de Duhul Sfânt,

Din multele cărări, am ales pe cea îngustă...
Sunt fiul rătăcit ce azi mă îndrept spre casă.
Doamne, nu mă aștepta cu mari ospețe,
Nu-mi pregăti nici împărătești straie,
Deajuns îmi va fi Iertarea și Iubirea,
Iar girul: salvarea și mântuirea.
Prin ispitele lumii, sufletul nu mi l-am vândut,
Prin credință, mi-am legat crucea de Cuvânt,
În lupte am biruit prin marea Ta îndurare,
Bun Părinte, mi-ai purtat grija mare!
Și azi prin negura ce a întunecat lumea,
Tu mă călăuzești, îmi ești lumina.

Trăiesc între întuneric și lumină,
În așteptarea zilei care o să vină,
Plătesc zilnic tribut cu lacrimi pe pământ,
Și tot atâtea vămi, pentru al meu suflet,
Pe cale, prin bine, greu, eu am urcat,
Și prin Cuvântul Tău în jur am luminat.
Doamne, în țara de lumini când voi ajunge,
La marea sărbătoare, în capul mesei vei pune,
Pe Fiul Tău Isus și o să-L preamăresc,
Frumos dar! M-a salvat de păcatul pământesc.
Clipele rămase: Te rog, cu mine să fii!
Să nu rătăcesc acum, să pierd viața în veșnicii.


TOMA COCA, PATTADA/21/06/2020

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>