Întâi a fost Cuvântul....

Întâi a fost Cuvântul... .


Cuvântul a fost dat de Dumnezeu
Și primul folosit pe acest Pământ
Iar Tatălui, deloc nu I-a fost greu
El toate le-a făcut doar prin Cuvânt.

Și cerurile mari El le-a creat
Uscatu întreg și apele întinse...
Exact pe toate le-a delimitat
Căci toate în Cuvânt au fost cuprinse.

Și omul l-a creat pentru pământ
Lui toate i le-a dat în stăpânire
Și veșnic a dorit să fie sfânt
Să nu îi trebuiască mântuire.

Și i-a mai dat vigoare, tinerețe,
C-a vrut să-l vadă mereu fericit.
I-a dat pământul cu-a lui frumusețe
Și toate i le-a dat, căci l-a iubit.

Cu omul, Domnul a comunicat
De tot ce a fost rău a fost ferit.
Adam și Eva nu L-au ascultat
Iar Domnul pe amândoi i-a pedepsit.

Pedeapsa ce-au primit-o, a fost rea.
Moartea le-a dat, a șters eternitatea.
Să nască în dureri și-o trudă grea...
N-au prețuit cum trebuie bunătatea.

Dureri și chin le-a dat ca să cunoască.
Un fiu de-al lor, s-a făcut ucigaș
Din ură, gelozie să se nască,
Prin crimă, la păcat a fost părtaș

Regrete are Tatăl că pe om l-a creat
Dar a îngăduit să scape de la moarte.
Pe Fiul Sau Isus, drept jertfa L-a lăsat
Ca oamenii prin El, să scape de păcate.

Și din neascultare, cu cât mai mult trecea
Păcatul a intrat în lume tot mai mult.
La oameni, fapta rea pe chip li se vedea
Căci cel rău îi pândea mereu pe acest pământ.

Iar răul s-a extins cu o rapiditate
De neînchipuit. . păcatu a câștigat.
Tatăl din cer vedea, însă din bunătate,
El a permis ca Fiul să spele al lor păcat.

Când Fiul a venit, El slava și-a lăsat
La Tatăl, sus în ceruri, la Tronul cel regesc,
Pe acest pământ bolnav, în Om s-a întrupat
Și cu ai Lui apostoli, iertarea o vestesc.

Căci El făcea mereu minuni și lecuiri
Și cu iubirea Lui pe toți îi ajuta
Iar cei care-L vedeau în teamă și măriri
Pe unde El trecea, mulțimea Îl urma.


Amin

Câmpia Turzii, 2 mai 2011