Înfrânarea poftelor

Galateni 5:23

Pe drumul vieții pământești,
Te folosești ades’ și de mașină;
Dar nu ajungi unde dorești
Oricât de tare te grăbești
De nu ai la mașină frână.

Frâna te ajută, frate,
Să te ferești de accidente,
Să ai cazier cu file curate,
Să n-ai pe conștiință păcate,
Să ai pace-n orice momente.

Frâna te-ajută să-ncetinești
A minții gândire de-a valma
Și-n liniște-apoi să privești
Spre cele de sus, spre cele cerești
Când conștiința îți trage alarma.

Frâna e bună când mersu-i în jos,
Să nu pierzi cumva controlul,
Să poți evita orice gând păcătos
Când drumu-i în față cețos
Și nu-L simți aproape pe Domnul.

Doar frâna îți este salvarea
Când plin de primejdii e drumul
Și cel rău barează cărarea.
Ce bună-i atunci înfrânarea,
Credința, nădejdea și calmul!

Înfrânarea-i potrivită
În oricare-mprejurare.
Când te-ncearcă vreo ispită,
Pentru fire potrivită
Frâna e folositoare.

Înfrânare la privire
Înspre tot ce-i păcătos,
Că drumul spre mântuire
Și nădejdea de răpire
Nu e cu plăceri de jos.

Înfrânare la mâncare,
Nu trăim pentru hazna.
Dumnezeul nost’ e mare
Cu toți are o lucrare,
Să fim gata a-L urma.

Și dorința de-nălțare
Care vine din mândrie
O liniștim prin înfrânare,
Îmbrăcând-o cu răbdare
Pe drumul spre veșnicie.

Pofta lumii, stricăciunea
O-nfrânăm cu hotărâre,
Nu ne conformăm cu lumea.
Avem bunul simț, rușinea,
Vrem să fim în lume sare.

Pentru premiul alergării
Care vrem să-l câștigăm,
Ce-i trecător noi dăm uitării,
Și în pragul așteptării
Cu bucurie ne-nfrânăm.

Aceasta e nădejdea noastră
Că vom moșteni cu El.
Mai presus de zare-albastră
Ca și pasărea măiastră
Vom zbura spre Sfântul Miel.
Amin.
(Luni, 29 ianuarie 2024)