Înainte să fi fost pământul...

Înainte să fi fost pământul...

Înainte să fi fost pământul și marea, orizontul întins,
Era Eternul, era Sfântul, era Cel de Necuprins,

Era Înțelepciunea întreagă, Cuvântul Viu ce s-a întrupat,
Era Acel, ce a fost sa meargă, pe o Golgotă crucificat! -

El, Dumnezeu din veșnicie, Adevăr și Cunoștință,
El, Viața, Apa Vie, Calea-Cer, ce-I prin credința,

Spus-a prin Cuvânt tarie, și s-a zidit, a luat ființă,
Și privind - ce armonie, ce adâncă iscusință,

Ce pricepere - uimire, ce Ocean de neatins,
Ce măreție, strălucire, o, Domn Mareț, ce necuprins

E tot ce Mâna Ta zidit-a și făurit-a în măiestrie,
A te adora, e fericita, copleșitoare armonie!

Când încă nu era pământul, nici cer, nici stele, galaxii,
Era Eternul, era Sfântul, Atotstăpân pe veșnicii!