În zbor s-a dus copilăria

În zbor s-a dus copilăria
şi nevăzută s-a făcut...
A luat cu sine bucuria
copilului neprefăcut.

Dar mi-a lăsat o cărticică
cu amintirile din ea,
plecând cum pleacă-o rândunică
în zbor departe, ca o stea.

S-a dus lăsându-mă în lume
să lupt cu viaţa ca un leu,
o luptă pentru existenţă
și parcă-i zi de zi mai greu.

Se luptă omul ajuns mare
cu îndârjire, ca un câine.
E gata semeni să omoare
pentru râvnitul colţ de pâine...

Dar când rodeşte mult grânarul,
omul de-acum îmbătrânit,
oricât ar fi de plin hambarul
rămâne tot nemulţumit.

Azi Dumnezeu cu drag îmi spune
să mă întorc 'napoi umil
spre a trăi marea minune
de-a fi din nou ca un copil
ce n-are-n lume nici o teamă,
încrezător în tatăl său,
nu bagă grijurile-n seamă
și nu se teme de vreun rău.

Nu ţine ură şi mânie
și dacă altul l-a lovit,
el uită şi cu bucurie
se-ntoarce iarăşi fericit.

Iertarea e obişnuinţă
și-o practică în orice zi...
Adevărata pocăință
o vei găsi doar la copii.

Se nasc cu trăsături frumoase
și-atunci când dau primii lăstari,
lucruri murdare, păcătoase,
învață de la cei mai mari.

O, Doamne, astăzi ne opreşte
din traiul plin de viclenii
ș dă-ne-n dar că ne lipseşte
sinceritatea de copii...