În murmur lin...

În murmur lin…

Dacă în planul Sfânt, Divin,
Doamne-ai vrut să fiu şi eu,
Constat c-astfel, m-ai iubit
Pentru mine... Te-ai jertfit
Şi sunt fiu, de Dumnezeu!

Căci Tu-ai vrut, să fiu fiinţă
Cu Tine-n chip si-asemănare,
Să pot pricepe planul sfânt
Şi să-nţeleg Noul Legământ
Ce mi-a adus răscumpărare.

Să văd cum din el izvorând
Dragostea şi cum se-ntinde,
Urcând în sus prin generaţii
Parcă venind din constelaţii
În murmur lin, mă cuprinde.

Căci Ea n-a marcat cu surle
Puterea-Ţi transformatoare,
Dar susurul blând şi subţire
Prin scumpa-Ţi neprihănire
În suflete-a făcut schimbare.

A ridicat din omul cel vechi
Un alt om nou spre biruinţă,
Prin har prinzând mântuirea
Spre-a gusta-n veci fericirea
Ce se-acordă, prin credinţă.

Acum glorie, slavă şi cinste
Doamne-n veci Ţi se cuvine,
Că-n prea scumpa izbăvire
Ce ne-ai dat spre mântuire
M-ai cuprins, o, şi pe mine!

Flavius Laurian Duverna
24 martie 2009