În lumea noastră...

În lumea noastră...

În lumea noastră de sub cer
Când stai atent şi gândeşti
La câte lucruri sunt şi pier,
Cum se remarcă în poveşti,
S-opreşte mintea cugetând,
Şi întrebări, îţi pui nevrând.

Răspuns la multele-ntrebări
Din lumea aceasta efemeră,
Ce-aruncă taine-n patru zări
Pe Terra-n orice emisferă,
Doar în Cuvânt noi îl aflăm
În zelul sfânt când medităm.

Aşa ştim ce-i, deşertăciunea
Acestei lumi ce-i trecătoare,
Uitându-ne la-Nţelepciunea
Cea veşnică fără schimbare
A Dumnezeului cel creator,
Singurul, ce dă viaţă tuturor.

Şi-astfel obţinem cunoştinţă
Cum decurge-al lumii mers,
Şi-analizând, prin credinţă
Că suntem parte-n Univers,
Ştim că în veşnica-I Putere
Toate stau, prin a Lui vrere.

Şi vor sta, pân-la-mplinirea
A istoriei, greu zbuciumată,
De păcat, ... ce-n răzvrătirea
A deturnat, ... lumea creată,
Pe alt traseu, al neascultării
Ce-a curmat, scopul creării.

El, scopul, va fi-ndeplinit iar
Şi viaţa-n veşnică splendoare,
În Jertfa scumpă din Calvar
Îşi va găsi rostul prin salvare,
Şi Dragostea lui Dumnezeu,
Eternă-n timp va sta mereu!

Flavius Laurian Duverna
25 octombrie 2011