Har

Aş fi bătut în uşi de cer
Cu pumnii inimii şi-a firii
O-ntredeschidere să cer
Să fug din lumea omenirii.

Mi-aş fi-mbrăcat rasă de tei -
Cu conduita mea smerită
Să pot să am apoi temei
Pentru o viaţă fericită.

Nu m-or speria nici fapte mari:
Chemând cu firea-n umilinţă
Pe ucigaşi şi pe tâlhari
Să se întoarcă la credinţă.

Să trec prin cruci, să trec prin foc
Prin orice încercare dată
Apoi să am în cer un loc
Cu paradisul ca răsplată...

Ci cât dorisem să-mplinesc
Isprăvi şi jertfe fără seamăn
N-am reuşit să desluşesc
S-aud că Dumnezeu mă cheamă.

Dar traiul meu când m-a durut
Cu-o suferinţă nedescrisă
Doar ajutorul I-am cerut
Şi uşa-n cer mi-a fost deschisă.

N-am spus mai mult nici un cuvânt
Frânt de durere şi suspine
Şi-n existenţa-mi pe pământ
Cerul veni singur la mine.

Lumina Lui atunci a spus
În inima-mi fără speranţă
Că Duhul Sfânt a lui Isus
Frate mi-a fi întreaga Viaţă.

Mă va păzi în orice loc
Să nu am vre-o nenorocire
Turnându-mi cu-al Credinţei foc
Imensitatea de Iubire.

Nimic nu fac – El face tot!
Cu orice clipă mă zideşte
Din altă naştere să pot
Înspre Isus mereu a creşte.

Cu orice fibră Îl ascult
Urmându-I paşii-n bucurie
Calea-nvăţând-o tot mai mult
Să pot s-o am o veşnicie.

De câte ori m-am poticnit
M-a ridicat fără dojană
De m-am aflat mai mult unit
Cu Dumnezeu din orice rană.

Iar El păşeşte-n faţa mea
Păzindu-mi părţile şi spate
Şi nu ştiu cum se face-aşa
Că eu respir în Libertate.

Cu Viaţa-I – viaţa mea trăind,
Cu Dragostea-I – iubind o lume,
Cuvântu-n mine cuvântând
M-a smuls din beznele de nume.

Cu Domnul sunt neîncetat
În fericirea tot mai mare
Uitând că vrusei să mă bat
Cu-ntregu-n uşa de intrare.