Gânduri spre rugăciune

4. GÂNDURI SPRE RUGĂCIUNE
M-am gândit la ce-i viața… și am respirat,
Am închis ochii o clipă… și am oftat,
Căci viața poate fi un preaplin sau un eșec,
Depinde doar de mine ce aleg.
De-aș avea palate și de-aș avea averi,
Ce-aș face eu cu ele? Le-aș da, dacă îmi ceri?
Sau le-aș privi cu milă, m-aș închina la ele,
Le-aș ține pentru mine, n-aș sta eu fără ele? ! …
Dar eu nu am palate și nici nu am averi,
Dar am destule, Doamne, și știu că Tu îmi ceri
Să am credință-n toate, să dau din ce îmi dai,
Să dăruiesc din suflet, să fac un colț de rai.
Mi-ai dat două picioare cu care pot să merg,
Dar eu, doar pentru mine, cu ele azi alerg;
Mi-ai dat și două brațe să mângâi, să alint,
Să-l iau mereu alături pe cel mai suferind,
Și o inimă ce bate-n pieptu-mi pământesc
Și-ai cerut, anume, dușmanul să-l iubesc.
M-ai înzestrat cu grai și cu auz deplin,
Privind în urmă, Doamne, nu pot să mă mai scuz,
Căci am privirea clară și toate eu le văd;
De aceea strig la Tine: doar fă-mă să cred,
Căci dacă n-am credință, ce rost are durerea?
Și dacă n-am iubire, Tu nu găsești plăcerea.
De aceea, în rugăciune, mă plec și Te implor
Să umpli a mea ființă de-un năpraznic dor,
Să-mi fie dor de Tine și voia Ta s-o fac,
Să am pe buze miere și să nu pot să tac,
Să spun la oricine de jertfa lui Isus,
Care-a murit pe cruce și pace ne-a adus,
Care-a înviat, anume, ca să-nviem și noi,
Și m-a spălat pe mine, și v-a spălat pe voi,
Să fim fără păcat, să n-avem nicio pată,
Și-a pregătit din timpuri străvechi a mea răsplată.
Și-a ta răsplată te așteaptă-n veșnicii:
Cu inima la Domnul doar trebuie să vii.
Căci altfel ce e viața? Nu are niciun sens.
De aceea-n rugăciune eu fac un nou demers,
Căci viața poate fi un preaplin sau un eșec,
Depinde doar de mine ce aleg.
Dinescu Emilia Dana