Gânduri despre timp și viață

GÂNDURI DESPRE TIMP ȘI VIAȚĂ
Astăzi, mi s-a spus ușor, într-un mod empatic, cred
Că prea mult filozofez și prea mult eu mă încred,
Dacă cred că sunt citită, mă înșel, nu se citește,
Timpul este prea scump astăzi, oare cine îl risipește? ! ...

Mă trezesc de dimineață și salut printr-un înscris,
Vorbele se strâng în rânduri, căci prea multe am de zis,
Timpul trece, vine seara, un mesaj am ticluit,
Un mesaj de noapte bună, din gânduri alcătuit.

Nu știu dacă sunt citită, eu faimă nu îmi doresc,
Scriu din inimă doar gânduri către cei ce îi iubesc,
Nu-mi doresc să fiu citită chiar de toți, doar de acei
Ce simt că chiar au nevoie și au acest obicei.

Astăzi am fost acuzată că prea mult timp risipesc,
Să mai las o coală albă și să învăț ca să trăiesc,
Eu trăiesc în poezie, când scriu de al meu Dumnezeu,
Nu este filozofie, mulți îl caută la greu.

Pe foaie îmi aștern gânduri, sentimentele le scriu,
Scriu, voi scrie întotdeauna, doar de Dumnezeu cel viu,
Nu contează de-s citită, azi sau mâine sau cândva,
Rândul scris, e scris din suflet și-l va citi cineva.

Timpul nu îl risipesc când vorbesc de Dumnezeu,
Timpul nu este al meu, ci al Lui va fi mereu,
Tot ce scriu, eu scriu cu rugă, îmi doresc ca să citească,
Sufletul ce stă în beznă, trebuie să se trezească.

Mulți s-au plictisit de mine, căci prea multe astăzi scriu,
Omul trebuie să scrie, să muncească cât e viu,
Eu trăiesc, nu-i timpul meu, viața nu îmi aparține,
Tot scriind de Dumnezeu, eu mă rog chiar pentru tine.

Ce e timpul? Ce e viața? Ce e omul pe pământ?
Doar un abur, adiere și ajunge în mormânt,
De aceea scriu întruna, îmi doresc să te trezesc,
Astăzi, am scris pentru tine, chiar în rime îți vorbesc.

Nu scriu bine, eu greșesc, sunt om, gândul îmi adun,
Dar din fugă mă opresc, ține cont de ce îți spun,
Dumnezeu chiar te iubește, ți-a trimis Cuvântul sfânt,
Ia Biblia și citește, cât mai ești pe acest pământ.

Domnul te strigă pe tine, poate prin mesajul meu,
Poate ce scriu să te îndrume să-l găsești pe Dumnezeu,
Timpul este prețios, dar nu știi, nu-ți aparține,
Poți să-l faci timp valoros, Dumnezeu este cu tine.

Când te duci tu la culcare, capul pe pernă să-l pui,
Cugetă la o întrebare, dacă adormi, tu ești al cui?
Somnul morții este o clipă, căci când va veni Hristos,
Se deschide larg mormântul pentru omul credincios.

Ce e viața, ce e timpul... dacă tu îl risipești,
Poate că trăiești în patimi, nu gândești dacă trăiești,
Eu mult timp am risipit, dar timpul ce îl mai am,
Vreau să-l folosesc mai bine... mai demult, așa știam.

Timpul s-a scurtat de mult, parcă mult s-a comprimat,
Iată, zorii, acum e seară, săptămâna s-a gătat,
Nu știm cât mai este viața, nu știm cât timp mai avem,
Să nu stăm în nepăsare, astăzi în viață suntem.

Iartă-mă, acum pe mine, prea mult timp ți-am risipit,
Este timpul scurt se pare, este timp de pocăit,
Ia, Cuvântul și citește și te roagă să înțelegi,
În Cuvânt Domnu-ți vorbește, însă calea tu alegi.

Am ales în dreptul meu, eu cu Domnul vreau să fiu,
Cât trăiesc pe acest pământ, rime, versuri vreau să scriu,
Sper ca Domnul să mă ierte dacă timpul am risipit,
Dar sunt fericită astăzi, încă o dată am vorbit.
Emilia Dinescu