Frumusețe

În a Domnului vitrină
Și cosmetica-i divină;
Nu ca-n alte prăvălii
Cu parfum și alifii;

Fiindcă limba, buzele,
Ochii și sprâncenele,
Sunt oglindă și tablou
Ale omului cel nou!

Fața e mai luminată,
Nu atunci când e pudrată,
Ci când zâmbetul duios
Îl arată pe Hristos.

Pentru ochi, o doctorie,
N-o găsiți la drogherie:
Alifia-i harul dat
În Isus crucificat.

Pentru buzele frumoase
Sunt cântări armonioase,
Nu le-amestecați cu vin
Căci se schimbă în venin.

Iar urechile-s curate
Dacă zilnic sunt spălate
Cu săpunul din Scripturi,
Nu cu jazz și-njurături.

A sprâncenelor obloane
Nu se vopsesc cu creioane,
Nici cu smoală de cărbuni,
Ci cu post și rugăciuni.

Dragostea şi bunătatea
Pun pe frunte sănătatea.
Dar tutunul duhănit
Strică templul nou zidit.

Şi obrajii prind culoare
Cu iubirea iertătoare,
Ridurile nu dispar
Decât înmuiate-n har.

Cu blândeţe şi răbdare
Nu vezi spini ci numai floare;
Cu credinţa-n Cel de sus,
Zbârciturile s-au dus.

Lacrima şi suferinţa
Întăresc mereu credinţa,
Spală faţa de păcat,
Şi fac tenul mai curat.

Da, se vede în afară
Faţa noastră interioară:
Cei ce sunt ai lui Hristos
Au şi chipul Lui frumos!