Frumoasă-i bunătatea

Frumoasă-i bunătatea ce știe-a se lăsa
pe sine, pentru altul ce-i mai lipsit ca ea...
Ea știe că acela ce miluie-ntr-un fel
mai miluit de Domnul e totdeauna el...

Chiar dacă-i lipsă-n țară - ba și mai mult atunci -
nu uită bunătate frumoaselor porunci.
Când cei trimiși de Domnul trec pragul ei, cerând,
ea rabdă, dar i-ajută pe ei, în primul rând...

... Așa era-n Sarepta Sidonului, cândva,
o văduvă săracă, cu duhul bun în ea.
Profetului Ilie i-a dat puținul ei
din ultima făină şi ultimul ulei.

Ce minunat, pe urmă, i-a răsplătit mereu,
cu-atâta dărnicie, din toate, Dumnezeu!
Când i-a murit copilul, tot Domnul l-a-nviat,
prin omul ce-n nevoie și ea l-a ajutat.

Așa-ți întoarce Domnul, cum nici nu știi și când,
tot ce-ai făcut la alții, Cuvântu-I ascultând;
cel ajutat de tine ți-ajunge de-ajutor,
cel căruia-i faci bine ți-e binefăcător...


*

... O, văduve de astăzi, urmați-i pilda ei,
nu vă uitaţi cu teamă la pâine și ulei!
Uitați-vă la Domnul şi dați celui lipsit,
că tot ce dai se-ntoarce la tine însutit...