Fior adânc

Fior adânc mă cercetează
Ca focu-n mirişte aprins,
Şi gândul care nu cutează
Să fie spus, stă-n piept învins:

N-am terminat, Doamne, lucrarea,
Şi anul, iată, s-a sfârşit,
Abia am început cântarea,
Şi firul ei s-a isprăvit.

Suveica-n mână stă să zboare,
Dar n-am putere s-o pornesc.
Şi cântece nerăbdătoare
Pe buze-abia le mai şoptesc...

Fă, Doamne, Duhul Tău să treacă,
Să spargă zidul de zadar,
În haine sfinte mă îmbracă,
Şi viaţa umple-mi-o de har.

Cu trâmbiţa răsunătoare,
Trezeşte-al Tău popor trudit.
E-atât de mare-a Ta lucrare,
Şi anul, iată, s-a sfârşit!