Fii milostiv!

FII MILOSTIV!

Urmărind binele vei găsi fericirea,
Și bunătatea e mai dulce ca mierea.
Defăimarea varsă amărăciune,
Înnegrește tot în jur, ca un tăciune.

Fără milă, multe inimi vei tulbura,
Suflete în nelinişte vei învolbura.
Batjocoritorind, înţelepciune nu găseşti
Arogant şi trufaş spre pieire grăbeşti.

Înţelepciunea îți spune mereu, iartă.
Îngâmfatarea răutatea deșartă.
Răneşte adânc, fără pic de milă,
Cu răutate chiar bunatatea nobilă.

Mila emană mireasma bunătății,
E diamantul neprihănirii, dreptății.
Piatră şlefuită cu migala iubirii,
Străluceşte-n credinţa nemuririi.

Bobocii milei în darnicie înfloresc,
Șuvoi de bunătate inimi prețuiesc.
Fii milostiv şi dăruiește cu mână largă,
Darul tău dă-l cu drag din inima-ntreagă.

Cel zgârcit cu răutate tot strânge
Nu-mbogăţeşte și se tot plânge.
Sărăceşte în milă, în facere de bine,
Bunătatea lui e plină de suspine.

Dărnicia lui e încărcată de judecată.
Mila lui e furie neînduplecată.
Omul milostiv are milă de sărac,
Dă cu mare bucurie, nu posac.

Adună comori pentru veşnicie.
Blândeţea aprinde a milei făclie.
Dărnicia e rubinul prețios, strălucitor,
În salba neprihănirii omului nemuritor.