text Poezii crestine

Fiecare dă ce are

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Valentin Popovici
Totul e creat pe lume
Pentru într-ajutorare;
Pentru ce e-n jurul său,
Fiecare dă ce are.

Totul e creat pe lume,
Fie lucru mic sau mare
Spre folosul tuturora,
Nimic nu-i din întâmplare.

Vară. Soarele-i fierbinte,
Peste tot, căldura mare;
Stai sub pom - primeşti răcoare,
Pomul deci îţi dă ce are.

Zgribulit porneşti spre casă...
Iarnă, frig, zăpadă mare.
Intri-n casă - e căldură,
Deci şi soba dă ce are.

Sau: afară-i primăvară,
Mergi pe câmp şi rupi o floare,
O miroşi - îi simţi parfumul,
Deci şi floarea dă ce are.

Imaginați-vă-o albină
Alergând din floare-n floare
Să ne-aducă nouă miere:
Dragul meu, ne dă ce are.

În excursie,-n poiană
Cântă-o pasăre,-i răcoare,
Cântu-i minunat desfată,
Deci şi ea îţi dă ce are.

Toamnă. Şi cât vezi cu ochii
Câmpu-i plin, recoltă mare;
Cât de bun este pământul
Căci dă omului ce are !

Noapte. Întuneric beznă;
Zori, şi soarele răsare
Scăldând totul în lumină,
Deci el dă lumini, ce are.

Prieteni - însă deodată
Ceartă, ură, dezbinare;
Credinciosul fals ´i-aţâţă,
Deci sărmanul dă ce are.

Te-ntâlnești pe drum cu-n frate
Şi-ţi produce întristare
Fiindcă te priveşte rece:
Dragul meu, îţi dă ce are.

Pocăit, da-l bate vântul
Şi viaţa lui apare
Poticnire pentru alţii -
Să ştiţi că dă ce are.

Când lovit eşti de vreun frate
Să nu-ntrebi: "Cum poate oare?"
Are ? N-are conştiinţă ?
Fiecare-i clar, îţi dă ce are.

Mergi pe stradă. La un colţ
Doi se ceartă-n gura mare,
Unul dintre ei înjură -
Omu-acesta dă ce are.

Prieteni - însă deodată:
Ceartă, ură, dezbinare ;
Credinciosu-adevărat
Îi îndeamnă la-mpăcare.

Credincios - şi pentru alţii
Viaţa lui e-o îndrumare,
Spune peste tot de Domnul,
Deci şi-acesta dă ce are.

Un om bun, plin de iubire
Blând în orice-mprejurare,
Duce pace pretutindeni,
Deci dă tuturor ce are.

Când nădejdea mântuirii
Îţi devine-ncredinţare,
Din încrederea în Domnul
Dă şi celui care n-are.

Omul bucuros în toate,
Şi în bine şi în rău
Bucurie va transmite
Tuturor din jurul său.

A fi rău, a fi vulgar
Să nu crezi că-i lucru mare
Credincios de eşti - atuncea
Fii o binecuvântare.

Totul e creat pe lume
Fie lucru mic sau mare
Spre folosul tuturora,
Nimic nu-i din întâmplare.

Omu-n lume-i îndreptarul
Către iad sau către rai;
Celor mulţi din jurul tău,
Ascultător iubit, ce dai ?

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>