Fericirile

Când a văzut Isus noroade multe
Care veneau cu sufletu-nsetat
El S-a suit puțin mai sus pe munte
Iar ucenicii s-au apropiat.

Isus S-a așezat și-ntreaga gloată
Privea la EL c-o inimă și-un gând
Iar El și-acum, din nou, ca altă dată,
Ca să-i învețe-a început zicând:

-Ferice e, vă spun, de-aceia care
În Duh ei sunt săraci pe-acest pământ
C-a lor e-mpărăția cea mai mare
Împărăția Cerului cel Sfânt!

-Ferice e de cei ce plâng și-anume
De cei ce plâng sub cruce aplecați
Și fiindcă plâng aici în astă lume
În Cer vor fi de-a pururi mângâiați.

Si toți Îl ascultau cu-n dor nespus
Și-n inimă le pătrundea Cuvântul
-Ferice de cei blânzi, le-a zis Isus,
C-aceia blânzi vor moșteni pământul!

-Ferice e de-acei înfometați
Și însetați după neprihănire
Căci pe vecie fi-vor săturați
În Cerul plin de Slavă și Mărire!

-Ferice-acei ce-n lumea trecătoare
Sunt milostivi cu semenii mereu!
Căci în curând, la Judecata Mare
De ei avea-va milă Dumnezeu

Si-L asculta mulțimea adunată
Căci inima Isus le-o deschidea
-Ferice-s cei cu inima curată,
Căci ei pe Dumnezeu Îl vor vedea!

-Ferice e, vă spun ca să se știe,
De-acei ce pacea caută mereu!
Căci împăciuitorii o să fie
Numiți de-a pururi fii de Dumnezeu.

-Ferice de acei care-ostenesc
Și-s prigoniți pentru neprihănire
Că-Împărăția Cerului primesc
Și fi-va partea lor de moștenire

-Ferice e de voi când suferiți
Ocară și minciuni și vorbe rele!
Când pentru Mine sunteți prigoniți
De-acei care au suflete rebele.

Fiți bucuroși atunci, vă veseliți
C-aveți în Cer răsplată și comori!
La fel ca voi au fost dispretuiți
Proorocii înainte-mergători.

09/07/2000 Daniel Hozan Sacramento, California