Ferice de cei fără prihană!

Ferice de cei fără prihană!
Acei, care umblă -ntotdeauna,
După Legea Domnului ca hrană;
Păzesc poruncile ca pe-o cunună!

Ferice de cei care Îl caută!
Nici o nelegiuire ei nu săvârşesc;
Din toată inima Îi aduc laudă
Şi Numele cel sfânt Îl preamăresc.

Ferice de cei ce se desfată
În toate ale Tale-orânduiri;
Nu uită, poruncile nu-Ţi calcă
Ţi-aduce laudă şi mulţumiri!

Ferice de-acei ce nu se-abat
De la-ale Tale, mari legi şi porunci;
Sunt fericiţi cu tot ce Tu le-ai dat
Şi lângă Tine au rămas de-atunci.

Doamne!....de ar ţinti căile mele
La păzirea poruncilor Tale;
Lângă Tine aş sta ferit de rele
Şi n-aş mai coborî în vale.

Îmi ridic cu drag faţa spre Tine
Pentru că mie, îmi eşti desfătare;
Te iubesc! Nu mi-e ruşine a spune,
Că eşti Iubirea mea cea mare.

Curată eu vreau să-mi ţin cărarea
Să mă îndrept după Cuvântul Tău;
A Ta-i mărirea şi binecuvântarea
Preaputernic Tată şi Dumnezeu!

A.N
24.09.2012 Firenze