Familia “TARE”

Bine ştiţi că-n astă lume doi nu suntem deopotrivă...
Din surori, una-i tăcută, iar cealaltă guralivă.
Şi-ntre fraţi, unul e paşnic, celălalt un napoleon,
Taină mare-i şi aceasta; nu suntem dintr-un şablon.

Am şi eu câteva neamuri, vreau să le pictez portretul,
N-aţi fi spus că suntem rude, de nu v-aș fi spus secretul;
Iar dacă privind în ramă, poate vă vedeţi prin geam,
Atunci nu sunt eu de vină: Mai știi?
'Om fi toţi de-un neam.

Ca să fiu mai clar și simplu, fără nici o supărare
Vă prezint un neam de cinste, neamul nostru, neamul „TARE”
Da, aşa se cheamă neamul, nume „TARE” poartă toţi;
„Tare” a fost la bunicu', „Tare” e la strănepoţi.

Unchiul DIC, sever şi aspru, cum nu s-a văzut sub soare;
Lui îi place să dicteze; îl cunoaşteţi, e DIC-TARE.
Nu cumva să-i spui o vorbă, să-ndrăzneşti să-l contrazici,
Că îţi trage-o săpuneală cu leşie de urzici.

Are-o soră, tanti AGI, e cu câţiva ani mai mare,
Umple satul cu ce ştie, e mătuşa AGI-TARE.
Dacă află cumva dânsa că te doare o măsea,
Mâine-zi se știe treaba şi-n Tibet la cafenea.

Şi mătuşa Agi-Tare are-o soră IRI-TARE,
Mătuşica IRI calcă bătături pe la picioare.
Tanti Agi şi cu Iri, mereu cântă în duet,
Pe la ochi sunt telescoape, şi la gură-s Internet.

Dar mai am şi rude bune, un FACILI, de mirare,
(Neam mai de departe poate), vărul meu FACILI-TARE!
Când apare o nevoie de-ajutor imediat,
Doar să-i spui o vorbuliţă, că la el s-a rezolvat.

Sora lui, o cheamă MEDI, voce de privighetoare,
Când vorbeşte şi când cântă, ştii că-i sora MEDI-TARE.
Dacă-i pui o întrebare, are cel mai dulce ton,
Şi-ţi răspunde cu proverbe tocmai de la Solomon.

Dar mai e din neamul nostru, EZI — și aici mă doare
Fiindcă seamănă cu mine, verişoara EZI-TARE.
O întrebi ceva, şi-ţi spune, poate Nu, poate că Da,
Poate vine, poate pleacă, poate... n-o mai întreba.

Și ce-aţi zice de v-aş spune (şi nu e la întâmplare),
Mulţi din neamu-acesta „Tare”, sunt la noi în adunare?
Unchi, mătuşe, surioare, verişoare, veri şi fraţi,
Stau cu toţii împreună, şi nu sunt deloc certaţi.

O să spuneţi, „Nu se poate! Atunci nu-s din neamul „Tare”;
Dac-ar fi cum spui, îndată, s-ar produce dezbinare... ”
Dar în loc să fie ceartă sau războaie de mișei,
Se împacă toţi de parcă aţi gândi că n-ar fi ei.

Da... v-am spus cum le e firea, după felul dinainte,
După firea moştenită de la „dinte pentru dinte”;
Însă Duhul de-nnoire a făcut ceva frumos...
Ne-a schimbat în firea nouă, după chipul lui Hristos.

Unchiul Dic rostește astăzi doar cuvinte de iubire,
Iri şi cu Medi cântă duetele din Psaltire,
Ezi ştie să convingă cu limbajul ei dibaci,
Şi mătuşa Agi merge cu pachete la săraci.

Ne-a strâns Duhul de iubire, ca să ştie fiecare,
Că în noi e Domnul slavei, Singurul care e TARE!
Cine vrea să fie Tare, să arate că-i smerit,
Să trăiască în iubire, și cu duhul pocăit.

TARE să fim la răbdare, în iubire, în credinţă,
TARE în statornicie, în blândeţe, pocăință!
Iată-ntr-adevăr minunea! A făcut-o Duhul Sfânt,
O familie unită, într-un singur legământ.