Eu, un rob smerit...

Scriu şi plâng Isuse Doamne
Şi plâng şi scriu din nou.
Eşti Domnul atâtor milioane
Preaputernic Tată Dumnezeu.

Tu eşti Domn şi pentru mine
În apă, eu Te-am mărturisit
Binecuvântezi pe-acel ce vine
Şi nu îl laşi să fie-un rătăcit.

Căci rătăcită-am fost şi eu
În lumea asta-atât de mare
La Tine eu strigam mereu
Când m-ajungea o încercare.

Eram obişnuită să Te strig
Dar multe nu ştiam de Tine
Necazul, tare voiam să-l frâng
Nu-nţelegeam de ce la mine vine.

În neştiinţa mea Te căutam
Lângă mine, doream ca să Te ştiu
Atâta nevoie de Tine eu aveam
Şi nu înţelegeam că Tu eşti viu!

Şi de Te chem, la mine vii
Dacă Te strig, Tu mă auzi
De nu cunosc, Tu Doamne ştii
De fac un lucru bun, mă lauzi.

Mă umpli de înţelepciune
Şi calea mea o luminezi
În fiecare zi Tu eşti cu mine
Şi pentru viaţa mea veghezi.

Îţi mulţumesc că m-ai lăsat
O Tată bun să Te cunosc
Hrană din Cuvânt mi-ai dat
M-ai ajutat Doamne să cresc.

Şi scriu şi plâng acum din nou
Plângând, ridic ochii la Tine
Mărturisesc că Tu eşti Dumnezeu!
Eu, un rob smerit ce înainte-Ţi vine;
Îngenunchez şi stau în rugăciune.

Amin
28.01.2012 Firenze