Eu sunt lut, iar Tu Olar

“…noi suntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai întocmit…” (Isaia 64:8)

Tu m-ai întocmit, Părinte,
Din pământ și-a Ta suflare,
Și cu sfintele-Ți cuvinte
Mi-ai dat binecuvântare!

N-am primit aici, în lume,
Bogăție și putere,
Ci, un scump și veșnic nume
Mai presus de-orice avere.

Și-n lumina vieții Tale
Și-al iubirii legămȃnt,
Merg voios pe noua cale
Și în faptă, și-n cuvȃnt.

Tu îmi modelezi ființa
După chipul Tău ceresc,
Să nu-mi pierd nicicând credința
Și în har curat să cresc.

Tu mă ocrotești în lume
Și-n mustrare și-n alin,
Să-mi păstrez divinul nume
Și un cuget mai senin.

Tu mă-mbraci cu adevărul
Și voința Ta, și zel.
Tu mi-aprinzi în suflet dorul
De Comorile din cer!

Printre norii încercării
Și-al ispitelor amar,
Tu reverși ploaia-ndurării,
Ploaia razelor de har!

Și pe fruntea-mi obosită
De al mărginirii gȃnd,
Mȃna Ta neprihănită
Mă alină-atȃt de blȃnd,
Să-mi aduc din nou aminte,
Chiar dacă-am primit un dar,
Că pe calea Ta, Părinte,
Eu sunt lut, iar Tu, Olar!


Florești, Cluj