Eu, Simon Petru...

Motto: ""A treia oară i-a zis Isus: "Simone, fiul lui Iona, Mă
iubești?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: "Mă iubești?"
Și I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le știi; știi că te iubesc." Isus
i-a zis: "Paște oile Mele."" Ioan 21:17.

Așa îmi făcusem, Doamne, socotința,
Că cine-i credincios de rele-i ocolit;
Dar umbla Satana și își dădea silința
Să ne cearnă ca să îmi pierd credința,
Dar Tu m-ai ocrotit.

Mă iartă, Doamne, că nu am dat crezare,
Zicându-mi că nu-s dintre aceia temători;
Cum aș fi putut să cred eu, oare,
Că înainte de-a cocoșului cântare -
Mă lepăd de trei ori? !

Ți-am spus că hotărârea mea-i luată
Și Te voi urma oriunde, ascultător...
Că nu m-aș lepăda de Tine niciodată,
Nici de-aș ajunge-n temniță vreodată,
Nici dac-ar fi să mor.

Mi-e gura mută, Doamne, fără glas
Și buzele-mi nu pot rosti cuvinte...
Că n-am putut veghea măcar un ceas,
La Ghețimani, atunci când Te-ai retras
Și Te-ai rugat fierbinte.

Și când gloata aceea mare a venit -
Trimisă de preoți, fruntași și farisei,
Tu, Doamne, nu Te-ai împotrivit,
Iar ucenicii Tăi, de frică, au fugit...
Și eu, alăturea de ei.

M-a durut, văzându-Te la ochi legat
Și nu-Ți fereai obrazul de scuipări...
Te-au pălmuit și lovituri Ți-au dat,
Și Ți-au smuls barba... Și ai răbdat
Batjocuri și ocări.

Îmi plânge sufletul cu lacrimi amare
Și inima mi-i îndurerată de suspine,
Că mai înainte de-a cocoșului cântare,
De trei ori la rând, plin de înfricare,
M-am lepădat de Tine.

M-ai auzit atuncea cum m-am blestemat
Tăgăduind că Te cunosc, nici pe departe;
Dar când la mine, Doamne, țintă Te-ai uitat,
Am ieșit afară și-am plâns îndurerat
Căindu-mă de moarte.

Trei zile am rătăcit, apoi, fără încetare,
Oprindu-mă arareori din umblet...
Când am aflat de moartea îngrozitoare -
Voiam să mor, atât mă chinuiau de tare
Mustrările de cuget.

Neștiind de ceilalți ucenici, m-am dus
La locul unde mereu ne-am adunat;
Erau acolo, și-am plâns că răii Te-au răpus,
Dar a venit Maria Magdalena și ne-a spus:
"Isus e viu! A înviat!"

Ne-a spus să mergem într-un loc anume
În ținutul Galileii, căci acolo ai plecat,
Să ne întâlnim nestingheriți de lume -
Și că pe mine, Doamne, m-ai chemat pe nume,
În semn că m-ai iertat.

Nădejdea și bucuria revederii m-a umplut
Și spre mormânt am alergat ca vântul...
Acolo am găsit mormântul desfăcut
Și am intrat nerăbdător, și am văzut
Că era gol mormântul.

Atunci, noi unsprezece, am plecat
În Galileea, la locul de întâlnire...
Și întâiului căruia i Te-ai arătat,
Am fost eu, să știu că mi-ai iertat
Acea tăgăduire.

Câteva zile mai târziu când m-ai întrebat -
Mai într-o parte de ceilalți învățăcei,
De trei ori de Te iubesc, m-am întristat,
Căci știai că Te iubesc cu adevărat
Mai mult ca ei.

Și am simțit cum glasul mi se curmă
Nefiind în stare să mă dumeresc,
Când ai spus că pleci și lași în urmă
Oi, oițe, mielușei - întreaga turmă -
Și eu s-o păstoresc.

N-ai spus nimic de lepădarea de credință
Din întunecata noapte a tăgăduirii...
Tu știai că inima mi-i plină de căință
Și că aș întoarce, dar nu e cu putință,
Ceasul rătăcirii.

Ai spus să mergem în lumea plină de ură
Să ducem lumină, să ducem Cuvântul...
Să facem cunoscută a Ta învățătură,
Iar vestirea Evangheliei la orice făptură
Să umple pământul.

Și noi, am fost martorii Înălțării Tale
Când ai plecat de pe acest pământ;
Dar n-am rămas orfani, că ai găsit cu cale
Să ne trimiți Mângâietor, aici în vale,
Pe Duhul Sfânt.

Apoi, am străbătut pământu-n lung și lat
Și cuvântul Evangheliei l-am propovăduit
Cu harul și înțelepciunea ce ne-ai dat,
Cu puterea de sus ce ne-ai înveșmântat
Și-n duh ne-ai întărit.

De-acum, nu va mai fi multă zăbavă
Până o să se împlinească ce ne-ai spus:
Că în curând va veni ziua grozavă
Când lumea va vedea pe nori de slavă
Venirea Ta, Isus.

Până atunci voi duce turma Ta pe cale,
Însă, sunt atâția tâlhari pe pământ...
Și iarba e săracă aicea jos în vale,
Dar hrana de trebuință turmei Tale
Ne-ai dat-o în Cuvânt.

Turma, numai Tu poți, cerescule Stăpân,
S-o ocrotești mereu de lupii răpitori...
Să întărești oile care-n urmă rămân,
Să iei în brațe mieii și să-i duci la sân,
O, bunule Păstor.

Mă bucură gândul venirii Tale așteptate
Ca turma s-o duci, după al Tău cuvânt,
În pășunile verzi, pășuni îmbelșugate,
La ape de odihnă, unde fi-vor adăpate
Din izvorul de viață al Duhului Sfânt!
Amin!
Alba Iulia 27 decembrie 2019