Eu nimic nu sunt aici

Pentru timpul meu pierdut, tare rău îmi pare,
Multe lucruri n-am știut, până-am crescut mare!
Am crezut că e firesc, să ai numai mamă,
Nici de Tatăl Cel ceresc, n-am băgat de seamă!
Ca și prunc, am pătimit frig și foame mare,
Dragoste nu am simțit, nici îmbrățișare.
Am crescut, era firesc, căci așa e-n lume,
Tot ce este pământesc, are câte-un nume!

Dar atâtea-am suferit, că mă-ntreb și-acuma,
Cu ce oare am greșit, de-am simțit doar bruma.
Roua-n dimineți era pentru min' doar vise,
Doar în ochi îmi tremura, dorurile ninse!
Au trecut ani peste ani, șubrezindu-mi starea,
N-am râvnit averi și bani, am privit doar zarea.
Am simțit în duhul meu, deznădejde multă
Și-am strigat la Dumnezeu: "De exiști, m-ascultă!"

N-am primit povață, stiu, n-am primit vreodată,
N-am știut că Domnu-I viu, c-am în cer un Tată!
M-am autoeducat, m-am luptat cu mine,
Nu în toate-am excelat, dar nu mi-e rușine!
Când am înțeles că eu, sunt un pumn de tină,
Am ales pe Dumnezeu, să-mi fie Lumină,
Am crezut în Fiul Său, Cel jertfit pe cruce,
Când mi-a luat păcatul greu, viața mi-a fost dulce!

Eu nimic nu sunt aici, dacă n-am credință
Și de nu am Duhul Sfânt, nu am biruință!
Astfel, azi, ca om schimbat, am lăsat trecutul,
Am iertat, mi s-a iertat, că-i plătit tributul!
Am îndrumător mereu, îndreptar Cuvântul,
Slavă-I dau lui Dumnezeu, lui Isus, Preasfântul!
El în seamă n-a ținut vremea mea haină,
M-a iertat căci m-a iubit și mi-a dat lumină!

Într-o zi m-a cercetat, ca să-mi plâng trădarea,
Și eu Domnului I-am dat, pe-obraz, sărutarea!
Pe genunchi mă rog și plâng, bine e cu Tata,
Mă-nfior ca frunza-n crâng, și strig "Maranata!"
Ce-i trecut, nu poți schimba, nici vorba nici fapta,
Domnul poate-a judeca, tot El dă răsplata!
Dacă te simți vinovat și îti plângi amarul,
Să știi, Domnul te-a iertat, acceptând Calvarul!

02/07/2022, Barcelona- Lucica Boltasu