Eu înțelepciunea

Eu înțelepciunea am fost născută la-nceput,
Când nu erau nici munți și nici adâncuri,
Nici izvoare cu ape cristaline, mai demult,
Nici dealuri cu păduri și cu poeni pe-alocuri.

Când nu era creat pământul, nici câmpia,
Nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
Când s-au întocmit cerurile, eu eram făclia,
Eu eram de față atunci la modelarea humii.

Când s-a tras o zare pe fața pământului,
Când nori-au fost pironiți pe boltă sus,
Când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului,
Și-n râuri mari către mări s-au dus.

Când s-a pus un hotar mării-nfuriate
Ca apele ei să nu treacă peste poruncă,
Și valurile mari să se-oprească-nspumate,
Pomi, verdeață și flori au răsărit pe luncă.

Când s-au pus temeliile pământului,
Eu eram la lucru, meșterul lui Dumnezeu.
În toate zilele eram desfătarea Lui,
Jucându-mă pe rotocolul pământului Său.

În fiii oamenilor îmi găseam eu plăcere.
Ascultați învățătura mea ca să fiți înțelepți!
Ferice de cei ce păzesc toate căile mele,
Ascultă sfatul meu și merg pe cale drepți.

Ferice de omul ce m-ascultă-ntotdeauna,
Care veghează zilnic la porțile mele.
La sfârșit de cale Domnul îi va da cununa,
Fiindcă păzește necurmat pragul ușii mele.

Toate cuvintele mele sunt dreptate,
Prin mine domnesc regi și împărați,
Prin mine dau legiuitorii porunci înțelepte,
Prin mine cârmuiesc conducători și magistrați.

Cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc,
Cu mine sunt: bogăția, gloria și fericirea.
Avuțiile trainice și dreptatea prin mine dăinuiesc,
Podoaba mea aleasă-i curăția și sfințirea.

Rodul meu este mai bun decât aurul curat,
Venitul meu întrece argintul cel ales,
Eu umblu pe calea dreptății neîncetat,
Pe mijlocul cărărilor drepte de șes.

Eu dau o adevărată moștenire
Celor ce mă iubesc cu toată bucuria.
Celor ce-mi slujesc cu-adâncă dăruire,
Le ofer viața veșnică și împărăția.

Cu înțelepciunea tainică de sus
Luminează-ne Tu calea să nu fim înfrânți,
Prin orice-ncercare ce avem de dus,
Să rămânem, Doamne, credincioși și sfinți!
Amin.
(2019)