Ești un ulcior de lut

Ești un ulcior de lut

Ești un ulcior de lut!
Zilnic, îl duci la izvor curat
Și mereu torni în el smirnă
Răsplătindu-I a Lui jertfă.
Cuvântul Lui binecuvântat,
Nădejdea veșniciei ți-a lăsat.
Când vremurile-s tulburate,
Tu cauți Stânca și rădăcini curate.
Când primăvara, izvorul îl dezgheață,
Tu stai pe Stâncă, iubirea ta așteaptă.



Miros de iarbă, cu flori de trandafir,
Verile cu soare... ulciorul 'ți-i în umbrar.
Tu, tot pe Stâncă stai în ale izvorului sclipiri,
Ca o răchită cu rădăcini adânci.
”Isus, Stânca Sfântă”, încă-L aștepți...
Îți frângi durerile în rugi...
Mai ninge-o rază printre crengi...
E soarele... dar tu aștepți...
Suavi în luncă greierii cântă,
Tu stai ancorat de a Lui Isus Stâncă.



Vremurile au trecut peste viață,
Dar calea ai pavat-o cu speranță.
Cu atâtea răni, distruse-s ramuri,
Jalea din tine-i ascunsă-n lanuri...
Iubirea!... Pentru El! -”Piatră prețioasă”!
A rezistat sub vâltorile ce-au tras-o
Și-au coborât mângâierile pe apus,
Pe raze de soare, ce intrau în ascuns,
Și ai cules din grele intemperii,
Cele mai frumoase armonii.



Zorii... în tine au deschis orizontul...
Dragostea, dorul pentru - Mântuitorul.
Prin vânturi și mari furtuni,
Ascuns-ai glastra iubirii!
Și te-ai ascuns în briza mării,
Cojoc... viscolul ninsorii.
Te-ai învelit în scoarța de copac,
Ca melcul ... ai pus gurii, capac.
Dorul... să-L prinzi de mână cu drag,
Ai adunat toți macii, să-I pui pe prag.



Din florile câmpiei ai țesut covor
De dragoste, iubire, iertare, dor...
Cunună ți-ai făcut din crini.
Pe unde ai pășit, lăsat-ai lumini.
Inima-jar, strigă - Tată! ”AVA”!
Din luna sufletului curgea lava.
Tot mai intens, ecoul repetă- Slavă
Olarului!... Care ți-a dat viață!
I-ai mulțumit urcând mereu la cruce.
Acolo! Ți-a dat iertarea, și Mântuirea dulce.

SS/ PATTADA/26/02/2017