Eşti mulţumit?

Privind în jur, la tot ce mă-nconjoară,
La ce-ai creat, Stăpîn Iubit,
Te cînt în gînd, a cîta oară?
Dar parcă-s tot nemulţumit.

Privesc natura, ploaia, vîntul,
Aud al păsărilor ciripit
Ele toate-şi cîntă cîntul,
Dar eu sunt tot nemulţumit.

Privesc de pe genunchi în sus
Şi văd un cer nemărginit
Un soare care-i la apus,
De ce sunt tot nemulţumit?

Am harul ca să văd, să merg,
Să spun, s-aud, să cînt, să strig
Trecutul meu murdar Tu-l ştergi,
Dar eu sunt oare mulţumit?

Privesc la marea-nvolburată
Cînd valuri cresc necontenit
Eu sunt ferit încă o dată,
Pot atunci fi mulţumit?

Aştept răspuns la rugăciune
Să pot fi cel mai fericit,
Răspunsul parcă nu mai vine
De ce? Pentru că-am fost nemulţumit.

Iar cînd trec prin încercare
De cel rău aspru lovit,
Vreau ca Tu să-mi dai scăpare...
Uit: am fost nemulţumit!

Mă-ntreb în gînd: "A cîta oară
De ce nu-mi vii în ajutor,
De ce mă laşi să zac în boală,
De ce nu-mi mai eşti Salvator?"

Şi-atunci cu-o dragoste de Tată,
Printr-un vis, Tu mi-ai vorbit;
Mi-ai vorbit uşor, în şoaptă:
"Fiindcă-ai fost nemulţumit..."