Ehud

Ehud

Judec. 3:12-30
1 Sam 16:7:”omul se uită la ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă”.
Eclesiast 9:11. "Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul,
că nu cei înţelepţi câştigă pâinea,nici cei pricepuţi bogăţia,nici cei învăţaţi bunăvoinţa ci toate atârnă
de vreme si de împrejurări”.

La pomul cel lăudat
Nu-i bine să mergi cu sacul
Şi ades, omul bogat
Nu-i darnic cum e săracul.

Nu-i întotdeauna drept
Omul cu multă ştiinţă
Însă va lucra-nţelept
Acel ce are credinţă.

Căci teama de Dumnezeu
Dă o-nţelepciune sfântă.
Te ajută când ţi-e greu,
Gândul rău când te frământă.

Lupta n-o va câştiga
Cel cu vitejie mare
Şi nici nu va alerga
Doar acel cu iuţi picioare,

Totul atârnă de vremi
Sau poate de-mprejurare,
Dar pe Dumnezeu de-L chemi,
Îţi dă har şi îndurare.

Tot aşa s-a întâmplat
Şi în Israel, odată.
Poporul n-a ascultat
Porunca ce i-a fost dată

Şi-un împărat moabit
S-a unit cu amoniţii
Şi mulţi ani a stăpânit
Şi-a robit israeliţii.

Acest împărat păgân
Ce-asuprea fără-ncetare,
Purta numele Eglon
Şi era un om gras tare.

Israelitii-au strigat
Către Domnul cu căinţă
Şi Domnul le-a ridicat
Un viteaz plin de credinţă.

Nu un om fălos, deştept
Cum în general se-aşteaptă,
Ci pe Ehud, c-un defect:
Nu-şi folosea mâna dreaptă.

Însă el se încredea
În Dumnezeul cel mare
Şi de la El aştepta
Vremea de eliberare.

Dumnezeu l-a ajutat
Şi i-a dat un curaj mare.
El o sabie-a luat,
Ascuţită foarte tare

Şi-a-ncins-o pe sub veşmânt
La îndemână să-i fie
Şi un dar bogat luând
A plecat spre-mpărăţie.

După ce i-a înmânat
Lui Eglon cel gras ploconul,
Pe ceilalţi i-a-ndepărtat
Şi-a rămas singur cu omul

Acesta-nfricoşător.
S-a prefăcut că-i şopteşte
Ceva tainic, uimitor,
Dar cu stânga îl loveşte

Cu sabia de la brâu
Şi-l ucide dintr-o dată
Apoi fuge către râu
Lăsând uşa încuiată.

Slujitorii au crezut
Că-mpăratul se-odihneşte.
Aşteptară foarte mult…
Văzând că nu se trezeşte,

Au intrat si-au observat
Că stăpânul lor murise,
Zăcea jos înjunghiat,
Însă Ehud dispăruse.

El s-a dus în Israel
Chemând poporul la luptă,
Îndemnând pe toţi la fel:
“Veniţi, că Domnul ne-ajută!”

Au luptat şi-au biruit,
Au primit eliberare
Şi în pace au trăit
Optzeci de ani. Îndurare

Ne-arată Domnul slăvit
Nu prin cel cu fală mare,
Ci prin cel ce e smerit
Şi trăieşte-n ascultare.

Chiar prin cel c-un handicap
Dumnezeu când vrea, lucrează..
Din coadă, îl face cap
Şi-i dă inimă vitează..

Domnul nu se va uita
Înspre ce ochiul izbeşte,
Ci El vede inima
Ce pe Dumnezeu iubeşte.