Eclesiastul capitolul 9

¹ Mi-am pus inima-n căutarea tuturor acestor zise
și-am văzut din toate numai unul luminându-mi-se:
- Pe ce buni,
prin toate-i ține Dumnezeu,
în a Lui Mână,
însă lumea nu cunoaște Viitorul unde-o mână.

² Tuturora li se-ntâmplă, parcă, toate pe-o măsură,
ori că-s buni, ori răi pe lume,
ori că jură, ori nu jură.

³ Iată răul cel mai mare:
că au toți aceeași soarte,
de aceea-s răii-n lume!
Iar pe urmă?

⁴ Cine e scutit?
- Oricine cât e viu nădăjduiește
căci un câine viu mai mult e ca un leu ce putrezește.

⁵ Viii știu măcar de-o moarte,
morții nu știu de nimică...
plata lor din lume piere,
pomenirea lor se strică.

⁶ Și iubirea lor și ura au pierit cu ei deodată
și de tot ce e sub soare n-au să știe niciodată.

⁷ Du-te dar și te hrănește din ce ai, cu voie bună
și plăcere s-afle Domnul în ce faci tu, dimpreună.

⁸ Hainele să-ți fie albe și curate-n orice vreme,
de pe cap să nu-ți lipsească sfântul mir - și nu te teme.

⁹ Gustă-ți viața cu soția vrednică și iubitoare,
toată vremea câtă Domnul rânduitu-ți-a sub soare,
căci aceasta-ți este partea în această viață vană,
în mijlocul trudei tale, amărâtă și sărmană.

¹⁰ Tot ce vezi că-i bine-a face, fă cu-ntreaga ta plăcere
căci în locul morții nu e nici lucrare, nici putere.

¹¹ Și-am văzut apoi în viață că nu cel mai iute sare,
nici cel mai viteaz câștigă,
nici cel mai cuminte are,
nici cel știutor averii,
nici cel înțelept nălțării
ci că toate sunt supuse vremilor și-mprejurării.

¹² Ci nu-și știe omul ceasul, cum nici peștii prinși în apă
așa-i prind pe oameni curse făr-a ști - și nu mai scapă!

¹³ Și-am văzut apoi sub soare următoarea-nțelepciune
și mi s-a părut de-asemeni, mare cum nu pot eu spune:

¹⁴ Fost-a o cetate, mică cu popor puțin, odată,
iar un împărat puternic ridicatu-s-a s-o bată.

¹⁵ Și-un sărac, dar plin de minte a scăpat-o cu-a lui minte,
deși nimeni nu gândise la săracul, mai nainte...

¹⁶ Și mi-am zis: Mai bună-i mintea
chiar decât puterea multă,
dar săracului cuminte nimeni sfatul nu-i ascultă.

¹⁷ Mai de preț e-nțelepciunea ascultată în tăcere
ca strigarea ce nebunii o ascultă cu plăcere.

¹⁸ Mai de preț e-nțelepciunea decât arma ce lovește...
dar un singur om netrebnic cât mult bine nimicește!