Eclesiastul capitolul 4

¹ M-am uitat apoi la toate asupririle sub cer
și-am văzut câți varsă lacrimi, apăsați, și-n chinuri pier.

² Și-am găsit că morții care-s morți demult, mai fericiți
decât viii care-s încă de viață chinuiți.

³ Dar mai fericit ca ambii-i cel ce nu s-a nici născut,
fiindcă relele sub soare el nici nu le-a mai văzut.

⁴ Și-am văzut că multe, numai din porniri și pizme sunt
și-asta-i o deșertăciune și-i o goană după vânt.

⁵ Cu încrucișate brațe stă nebunul lenevind,
lui și carnea și-o mănâncă de nelucru putrezind.

⁶ E mai bine-o mână plină de odihnă pe pământ
decât pumnii plini de trudă și-alergare după vânt.

⁷ Și-am văzut deșertăciunea
de sub soare și-n alt fel:

⁸ Om ce n-are fiu ori frate
ci e numai singurel,
pururi lacom după muncă, ars de-al avuției drag,
negândind: Cui tot adun eu,
pentru cine-n lipsuri trag?
Și-asta-i o deșertăciune, și-i un lucru rău, privind.

⁹ E mai bine doi ca unul,
au câștig mai bun, muncind...

¹⁰ E mai bine doi ca unul, căci căzând se-ajută iar
însă vai de cine-i singur căci așteaptă în zadar.

¹¹ E mai bine doi ca unul
căci li-e cald pe orice ger,
însă cum să se-ncălzească amărâtul cel stingher?

¹² Când vin alții împotrivă, doi, pot sta în contra lor,
funia în trei împletită n-ai să poți s-o rupi ușor.

¹³ Mai bine-un sărac cuminte
ca un împărat prostit.

¹⁴ Scos din temniță, -nțeleptul
va domni mai chibzuit.

¹⁵ Și-am văzut pe mulți sub soare lingușind și lăudând,
tânărul ce-avea să vină după împărat curând...

¹⁶ Mulți supuși are-astăzi, totuși
grabnic și el va fi-apus...