Eclesiastul capitolul 11

¹ Aruncă-ți pâinea ta pe ape
căci mai târziu o vei afla.

² În șapte și în opt ți-o-mparte
că nu știi ce va mai urma.

³ Când norii sunt umpluți de ploaie curând o lasă la pământ,
ori încotro-ar cădea copacul, acolo putrezește frânt.

⁴ Acel ce după vânt se uită n-o să mai semene curând
și cine tot la nori privește nici nu va secera nicicând.

⁵ Cum nu știi ce căi are vântul,
nici cum e omul zămislit,
așa nu le-nțelegi pe cele ce Dumnezeu le-a săvârșit.

⁶ Din zori îți seamănă sămânța și până-n noapte să înceți,
căci nu știi asta-i sau aceea, sau ambele-au același preț.

⁷ Ce dulce e în veci lumina la ochiul care-i sănătos,
plăcerea ochiului ce vede, pe ceruri, soarele frumos.

⁸ Și dac-un om ani mulți trăiește, se bucure cât timp e viu
căci vin și anii de-ntuneric, când viitorul e pustiu.

⁹ Aleargă tinere...
și cântă,
fii vesel,
mergi pe-a lumii căi...
Fă tot ce vrei,
ia tot ce-ți cere plăcerea ta
și ochii tăi,
râzi tinere,
fă tot ce-ți place nepăsător cum vrei, mereu
dar nu uita că pentru toate ai să răspunzi lui Dumnezeu.

¹⁰ Gonește-orice necaz din suflet
și-alungă-ți orice rău din trup
căci tinerețea-i trecătoare și florile-i curând se rup.