Dumnezeu locul meu de adăpost

Doamne pentru noi ai fost şi eşti un Adăpost
Cînd vin furtuni şi vijelii şi când ne este greu
Când vânturile bat şi nopţile sânt lungi
Tu eşti Adăpostul nostru Doamne Dumnezeu.

Când soarele-i puternic şi arşiţa e mare
Şi totul e inundat de zăduf şi de căldură
Tu eşti Adăpostul nostru în încercare
Şi adiere înviorătoare pentru orce făptură.

Tu eşti Stânca şi Turnul nostru de scăpare
Cel neprihănit aleargă la Tine la Adăpost
Când biciul limbii loveşte şi sufletul te doare
Şi cei din jur te apasă şi zic că eşti un prost.

Eşti un adăpost pentru sufletul ce geme şi-i rănit
Rănit de ocări de defăimare, dispreţ şi părtinire
Rănit de nedreptate şi de cei ce te-au vrut robit
Rănit de cei mândrii şi dispreţuitori în vorbire.

Doamne-ţi mulţumim de bunătatea Ta eternă
De Dragostea Ta răbdătoare care totul a suferit
Ne-ai strâns cum strânge cloşca puii
Şi sub Aripile Tale de tot cei rău ne-ai adăpostit.

Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost,din neam în neam.
Înainte ca să se fi născut munţii
şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea,
din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu
Ps 90.1,2
Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!”
şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,
de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge,
nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
Ps 91. 9,10