Duhul și firea

Romani 7:14-25 Lupta firii pãmȃntești împotriva Duhului


Omule! Creștine!
O luptã acerbã e-n tine,
Cu gȃnduri și fapte aparte:
O voce te cheamã spre Bine
Iar alta spre lucruri deșarte.

Douã puteri se înfruntã
Sã ținã a vieții comoarã,
Dar Duhul spre Cer te ridicã
Iar firea spre Iad te coboarã.

Ȋntreabã-te astãzi și-ascultã,
Nu-i vis, ori un gȃnd rãtãcit;
De veacuri e crȃncena luptã:
De cine te lași biruit?

Cȃnd șoapta divinã, curatã,
Pe nume te cheamã, te-nvațã,
Urmezi hotãrȃrea-nțeleaptã?
Asculți tu de sfȃnta-i povațã?

Ia seama, în lume, creștine,
Pe-a vieții cãrare, sã știi
Sã nu lași ca firea din tine
Sã-ți stingã iubirea dintȃi!

Cãci firea ta pãmȃnteascã
O porți pȃn’ la moarte, se știe,
Dar n-o ajuta sã trãiascã
Ci ține-o pe cruce, în cuie!

Și-aici, în a plȃngerii vale,
Sã știi ce e rãu și ce-i bine,
Sã știi cã oriunde pe cale
O luptã se duce în tine.

Pe cine urma-vei în luptã?
De cine te lași tu purtat?
De Duhul? Sau firea coruptã?
Fii treaz, sã nu fii înșelat!

De vrei sã urmezi adevãrul,
Sã ai viața sfȃntã, seninã,
Sã vezi mȃntuirea și cerul,
Ascultã chemarea divinã!

Nu-ți da liniștea vieții curate
Ȋn mȃna firescului dar;
Trãiește-n Cuvȃnt și dreptate,
Ȋn Duhul, în Domnul, în har!

Vegheazã, te roagã și-ascultã!
Nu-i vis, ori un gȃnd nesupus:
Pe cine urma-vei în luptã
De-acela vei fi tu condus.

Fii sincer în lupta spre Bine
Pe calea cea nouã și vie:
Cu cine te-njugi azi, creștine,
Cu-acela vei fi-n veșnicie!


Florești, Cluj