Duhul Sfant

Și-a-nceput lucrarea sfântă
În Ierusalim cândva,
Dar acum e-n toată lumea,
Și nu-i loc fără de ea.

Astăzi Duhul Sfânt coboară
Peste mii și zeci de mii,
Cu aceeași mărturie,
Cu aceeași bucurie.

Nu iudeii și romanii,
Nu cretani, heramiții,
Toți acei ce sunt sub soare,
Pot sa fie mântuiții.

Nu numai cei albi sau galbeni
Au intrare-n legământ,
Că și-n Africa si-n triburi,
Azi botează Duhul Sfânt

Nu după clima de afară,
Nu după Ecuator,
Se repartizează rodul
Sufletelor în popor.

Astăzi zona tropicală
și cu polul Nord de gheață,
Au dat mâna înfrățirii,
Și-s în clocot de viață.

Astăzi nu-s meridiane,
Să nu fie vreun drapel,
Pe care să scrie-n flăcări,
Harul lui Emanuel.

Mare-i harul mântuirii
Și slăvit e Duhul Sfânt,
Însă ziua întâlnirii,
Cu acei de pe pământ,
Va fi fără de cuvânt.

Când din douăzeci de veacuri,
Duhul Sfânt s-a prezenta,
O mireasă împodobită,
Pe Isus va-ntâmpina.

Ce va fi cand zeci de neamuri
Și când sute de popoare?
Se vor intalni pe o sferă
Cu un cântec uimitor,
Toți în stol ca porumbeii,
Înspre porumbarul lor.

Când oștirile de îngeri,
S-or opri si s-or mira,
De cântarea minunată,
Ce atunci se va cânta.

O, de-am fi răpiți în Duhul
Doar o clipa pe-acel plai,
Am credea ca niciodată,
Numai să intrăm în rai.

Însă necredința-i mare
Și amânarea-i boală grea,
Dar să știi iubite suflet,
Mai târziu vei regreta.

Câți n-ar fi dorit sa aibe,
Un mijlocitor în cer?
Când în teascul de urgie,
Se storcea un Lucifer?

O, ofrandă din Golgota
Câte inimi te-au dorit?
Dar și câte te resping
Pentru care ai mijlocit.

Cât blasam ai pus pe rană
Și încă mai pui și azi?
Și la câți le-ai fost nevoie
În dureri și în necaz?

Și la câți le-ai dat putere
și îndelunga ta răbdare?
O, însă le-ai dat și daruri,
Să lucreze-n adunare!

Te chemăm Duhule Sfânt,
Te chemăm de pe pământ,
Te chemăm cu mic cu mare,
Te chemăm din veșnicii,
În această adunare
Cu-ale tale bucurii.

Pe acei ce te primiră
Umple-i Tu, acum, cu har,
Iar pe cei ce nu te au,
Sigilează-i cu acest dar.

Poate-i ultima chemare,
Poate-i cel din urmă an,
Poate-i timpul de plecare,
În cerescul Canaan.

Poate-i cea din urmă clipă
Cât mai sună deșteptare,
Poate-i timpul cercetării,
Tuturor cât sunt sub soare.

Poate-i ultima solie,
Ce coboară-n limbi de foc,
O, cobori unde te cheamă,
Dar cobori și-n acest loc!

Ca-n Ierusalim, vino sfântă bucurie
Ca să simtă fiecare,
Din această adunare
cum va fi în veșnicie.

Ploaia, ploaia bucuriei
Strigă glasul întineririi,
Mai revars-o și acum
Ca-n Ziua Cincizecimii.